Arăta foarte bine. Obrajii îi erau îmbujorați natural, iar ochii îi străluceau. Părea o femeie care se trezise după un somn lung și greu.
— Ce spectacol frumos ai făcut aici, — vocea furioasă din spatele ei o făcu să se întoarcă brusc.
Radu stătea în mijlocul coridorului. Avea fața congestionată, iar în privire i se citea furia alcoolului.
— Nu înțeleg despre ce vorbești, — spuse Irina și încercă să treacă pe lângă el.
— Bineînțeles că nu înțelegi! Te prefaci că ești femeie de afaceri, dar flirtezi fără rușine cu un bogătaș.
— Radu, ești beat. Dă-te la o parte și lasă-mă să trec.
— Sunt perfect lucid! — făcu el un pas spre ea. — Văd foarte bine ce se petrece. Acum trei ani ai plecat de lângă mine spunând că vrei libertate. Iar acum alergi după portofelele altora.
— Vorbești prostii.
Irina făcu un pas înapoi, însă el o prinse de încheietură.
— Îți spun adevărul pe care nu vrei să-l auzi! Crezi că nu observ? Ți-ai dat rimel, ți-ai pus rochie strâmtă, ți-ai ondulat părul… O femeie îmbătrânită și acră caută un sponsor cu bani!
— Dă-mi drumul imediat!
— Nici să nu te gândești! — Radu o împinse cu spatele în perete. — Chiar ți-ai imaginat că Mihai se va însura cu tine?
— Se va distra puțin, apoi te va arunca asemenea unui obiect de care s-a plictisit. Cine are nevoie de tine la treizeci și șapte de ani? Singură, plină de resentimente și cu pretenții exagerate!
— Ești un ticălos, — șopti Irina, simțind cum i se umplu ochii de lacrimi.
— Eu sunt ticălosul? — râse el batjocoritor. — Cine mi-a distrus viața acum trei ani?
— Cine a plecat din familie ca să se joace de-a marele antreprenor? Acum te agăți de orice bărbat cu bani. Ești o femeie fără rușine!
— Eu nu am distrus nimic! — izbucni Irina. — Pur și simplu nu mai voiam să trăiesc lângă tine!
— Nu mai voiai? — Radu o apucă de umeri și își înfipse degetele în carne. — Am fost un soț rău? Am adus bani în casă, nu am băut, nu te-am înșelat. Dar pentru tine niciodată nu era suficient!
— M-ai umilit în fiecare zi! — strigă ea. — Îmi repetai mereu că nu știu să fac nimic, că nu sunt în stare de nimic și că nu voi realiza niciodată nimic! Pentru tine eram un nimeni!
— Pentru că aveam dreptate! Privește-te! O biată imitație de femeie de afaceri care încearcă să obțină ceva de la un bărbat bogat!
— Nu m-am ținut după nimeni! El mi-a făcut propunerea…
— El ți-a făcut propunerea? — Radu râse urât. — Desigur. Bărbații ca el observă întotdeauna femeile ca tine: singure, flămânde după atenție și disperate.
— Și-a dat imediat seama că are în față o femeie trecută de prima tinerețe, fără soț și fără copii, cu o afacere de care nu are nevoie nimeni. O pradă ușoară pentru o aventură scurtă!
Irina rămase nemișcată câteva secunde.
Dacă exista totuși un sâmbure de adevăr în cuvintele lui? Dacă Mihai voia doar să-și petreacă plăcut seara?
— Ia te uită, vechiul meu prieten. Nu credeam că vei ajunge vreodată atât de jos.
Vocea calmă din spatele lui Radu îl făcu să se întoarcă brusc.
Mihai stătea la capătul coridorului. Chipul îi era rece și lipsit de expresie.
Radu păli imediat și îi dădu drumul Irinei.
— Domnule Ionescu… Nu mă așteptam să…
— Tocmai aceasta este problema ta, — Mihai se apropie lent. — Nu te gândești niciodată la consecințe.
— Nu înțelegeți situația. Este o neînțelegere de familie, nimic important.
— Neînțelegere de familie? Așa numești jignirile și faptul că ai agresat o femeie?
— Ați înțeles greșit! Irina este fosta mea soție. Între noi au rămas niște lucruri nerezolvate.
— Singurul lucru nerezolvat aici este educația ta, — îl întrerupse Mihai cu voce înghețată. — Pleci acum și nu te mai apropii niciodată de Irina. Am fost suficient de clar?
— Domnule Ionescu, așteptați! Haideți să uităm scena asta. Recunosc că am greșit. În plus, noi suntem parteneri de afaceri. Companiile noastre au semnat deja un contract…
— Ce contract?
— Cum adică? — vocea lui Radu căpătă o notă de panică. — Automatizarea sistemului de gestiune pentru „Ardeal Construct”.
— Specialiștii noștri au lucrat șase luni la proiect. Săptămâna trecută am semnat contractul în valoare de nouă milioane de lei.
Irina stătea lângă perete și privea în tăcere cum chipul lui Mihai devenea complet impasibil.
— Deci cu tine a negociat adjunctul meu automatizarea, — spuse Mihai rar. — Sincer, nu mă așteptam la un asemenea comportament din partea unui furnizor al companiei noastre.
— Domnule Ionescu, vă rog! — Radu încercă să zâmbească, dar expresia îi ieși speriată și jalnică. — Viața personală nu are nicio legătură cu relațiile profesionale.
— Pentru mine are. Nu închei afaceri cu oameni care se poartă în felul acesta cu o femeie. Mâine, departamentul juridic va analiza contractul și va pregăti documentele pentru reziliere.
— Nu puteți face asta! — Radu păli și mai tare. — Totul a fost întocmit legal. Nu am încălcat nicio regulă!
— Vom găsi o cale legală să încheiem colaborarea, — răspunse Mihai calm. — Când există voință, asemenea probleme se rezolvă. Știi și tu foarte bine.