„Eu și Sean ne cunoaștem de șase luni”, a spus Kira, respirația ei mirosind a alcool. „Pervertul ăla! M-a părăsit pentru proasta aia de Lily… Ce are ea și eu nu am? Idiotul! A spus că nu vrea să mai continue relația cu mine. Ce fel de…”
„Îmi pare foarte rău pentru dumneavoastră. Fiți puternică, domnișoară. Se întâmplă… și viața trebuie să continue. Poate că el nu vă merită. Este pierderea lui… Vă rog, nu plângeți. Voi fi mereu alături de dumneavoastră, ca prieten, când veți avea nevoie de mine, bine?”
Kira dădu din cap, ochii ei umezi fixându-se pe Jordan, înainte ca el să-și piardă cunoștința pe scaun. El o trezi când ajunse acasă și o ajută să coboare.
„Mulțumesc, Jordan!” Kira zâmbi prin geamul aburit al mașinii. „Ne mai vedem!”
După aceea, întâlnirile lor au devenit un ritual. Jordan și Kira s-au îndrăgostit și au început să se întâlnească. Dansau, se plimbau pe străzile nocturne din Manhattan și se sărutau înainte de a-și spune „Te iubesc!”. El i-a cerut să promită că va renunța la băutură, iar ea a fost de acord. Ea i-a cerut să promită că nu o va părăsi, așa cum a făcut fostul ei iubit, iar el a asigurat-o că nu o va face.
Au trecut doar două săptămâni de când povestea lor de dragoste a înflorit, când Kira i-a spus lui Jordan că este însărcinată cu tripleți și l-a convins să se căsătorească cu ea. El a fost șocat, pentru că totul s-a întâmplat prea repede. Nu era pregătit pentru asta, dar era încântat că va deveni tată.
Curând, cei doi s-au căsătorit într-o ceremonie privată și era ciudat că nimeni din familia Kirei nu era prezent la nuntă. Jordan nu știa nimic despre părinții ei, iar când a întrebat-o, ea i-a răspuns că au murit. Asta era tot ce știa și nu a mai insistat, pentru că nu voia să o rănească. În acel moment, nimic nu era mai important pentru el decât să înceapă o viață alături de ea și avea încredere oarbă în ea.
Acum, totul părea o glumă proastă. Jordan se uita la verigheta pe care o purta în continuare după moartea Kirei și își dădea seama că ea îl ținuse mereu într-o pânză de minciuni.
„Am fost un idiot! Tot ce mi-a spus era o minciună… Dragostea ei era un joc… S-a căsătorit cu mine pentru că avea nevoie de un bărbat care să devină tatăl copiilor ALȚORA”.
„Trebuia să-mi dau seama că copiii nu sunt ai mei când mi-a spus că este însărcinată în doar două săptămâni. Am fost atât de prost! M-a înșelat… și încă cu un bătrân. Ce dezgustător!” – a șoptit el, lacrimile curgând neîncetat din ochii lui înroșiți.
Copiii s-au trezit brusc și au început să plângă pe bancheta din spate. Jordan era atât de tulburat și supărat, încât voia să fugă undeva, unde să nu mai audă aceste țipete. Dar, în același timp, nu putea să înceapă să-și urască copiii doar pentru că cineva îi spusese că nu sunt ai lui. Îl deranja profunzimea adevărului din afirmațiile lui Denis, așa că s-a întors imediat acasă, încă sceptic în privința pașilor următori.
Jordan a decis să uite de întâlnirea cu străinul și s-a apucat de treabă. A pus copiii în pătuț, scoțându-le pe rând scutecele. Primul a fost Alan, apoi Eric și apoi Stan. I-a scăldat pe copii și le-a schimbat scutecele. Le-a cântat un cântec de leagăn, încercând din răsputeri să nu semene cu un urs flămând care mârâie în pădure.
Când toți trei au adormit în pătuțurile lor după masă, Jordan a început să spele vasele, dar nu a apucat să termine, căci a simțit miros de ars. „La naiba, spaghetele!”, a strigat el, aproape arzându-și degetele în încercarea de a scoate tigaia de pe aragaz. Atunci și-a amintit de rufe și a alergat sus, în baie, plină de spumă. Din cauza stresului, Jordan folosise prea mult detergent. Părea că în acea zi viața lui era plină de probleme.
Văzu că era timpul să se grăbească la bar pentru tura de noapte. Atunci o sună pe doamna Wills, vecina sa în vârstă, să vină să aibă grijă de copii.
„Mulțumesc, doamnă Wills… Voi fi aici până veniți”, îi spuse el și se duse să-și verifice copiii. Dormeau adânc în pătuțurile lor. Jordan suferea când îi vedea și nu se putea liniști. Înainte, îi părea că are suficientă putere și curaj să facă totul pentru copiii săi. Dar acum totul părea atât de diferit și amar, iar în capul lui răsunau tot timpul cuvintele lui Dennis.
„De ce mi-ai făcut asta, Kira? Nu te-am mințit și nu te-am înșelat niciodată… Cum ai putut să faci asta? M-ai mințit mereu și în toate privințele, și nu pot să înțeleg ce e adevărat și ce nu… Chiar și în ziua morții tale mi-ai spus că ai fost la o petrecere. Încă nu știu unde te-ai dus în noaptea aceea”, plângea Jordan, iar lacrimile îi curgeau pe obraji când își amintea de acea zi sumbră care încă îl bântuie.
Noaptea era ploioasă, iar Jordan era neliniștit: se uita mereu pe fereastră să vadă dacă nu cumva venise Kira. Telefonul lui începuse să se descarce din cauza apelurilor constante către toți prietenii ei, întrebându-i dacă era cu ei. Kira îi spusese că era la o petrecere la prieteni, dar nimeni nu o văzuse. Telefonul ei era oprit, probabil din cauza bateriei descărcate, iar Jordan începuse să intre în panică, deoarece se apropia miezul nopții. Copiii lui nou-născuți începuseră să plângă. Erau flămânzi, iar el nu știa cum să-i liniștească.