Casa închiriată de Elena era spațioasă și primitoare. La parter avea o bucătărie mare deschisă spre living și o terasă unde se afla o ciubăr încălzit; la etaj erau trei dormitoare și o saună.
— Doamne, e superb! a exclamat Andreea, privind în jur cu ochii strălucitori. Te-ai întrecut pe tine, fată dragă!
Elena a zâmbit mândră. Își petrecuse aproape o lună căutând locul potrivit: natură frumoasă, apă aproape, posibilitatea de a face grătar și, mai ales, liniște deplină, departe de ochii curioșilor.
Seara a început cu pregătirile pentru masă: salate, carne la grătar, cartofi copți. Ioana, spre mirarea Elenei, era neobișnuit de tăcută și își verifica telefonul din câteva în câteva minute.
— S-a întâmplat ceva? a întrebat Elena încet, când celelalte au ieșit pe terasă să aranjeze masa.
Ioana a tresărit.
— Nu, totul e bine. Sunt doar obosită. La serviciu e nebunie, copilul e agitat… nimic special.
— Dacă ai nevoie să vorbești, sunt aici, a spus Elena, strângându-i mâna.
Ioana i-a răspuns cu un zâmbet slab, aproape vinovat.
La cină, pe terasă, atmosfera s-a luminat. Au desfăcut alte sticle de șampanie, au râs, au depănat amintiri din facultate. Andreea, cu obrajii roșii de la vin, părea să lumineze totul în jur.
— Vă mai amintiți cum ne-am cunoscut? a întrebat ea, privindu-le pe rând. Anul întâi, căminul studențesc. Eu intru în cameră, iar acolo Elena stătea cu chitara, Cristina avea un urs de pluș cât ea…
— Și eu aveam trei valize pline cu haine! a râs Ioana. Noi am crezut că ești vreo prințesă răsfățată.
— Și s-a dovedit că era doar dependentă de cumpărături, a adăugat Elena.
— Datorită garderobei Ioanei, mergeam toate la întâlniri în ținute diferite, a spus Cristina. Vă amintiți sistemul nostru de schimb?
Seara a continuat cu glume și povești. Mai târziu, Elena a pus muzică, Cristina a scos un pachet de cărți și a propus să joace „adevăr sau provocare”.
— Mai bine „niciodată n-am”, a spus Andreea. Ca pe vremuri.
Jocul a început lejer. La „niciodată n-am sărutat o fată”, Cristina și Oana au băut. La „niciodată n-am furat ceva din magazin”, Ioana a ridicat paharul cu o grimasă. La „niciodată n-am visat la nuntă”, chiar și Elena, cea mereu sceptică, a sorbit din pahar.
Întrebările au devenit tot mai îndrăznețe, râsetele mai zgomotoase, iar paharele se goleau mai repede. Dar la ultima rundă, Ioana a izbucnit brusc în plâns.
— Ioana, ce ai? a întrebat Andreea speriată, apropiindu-se de ea. E doar un joc!
— Iartă-mă, a suspinat Ioana. Nu mai pot…
— Poate ar trebui să ne oprim din băut, a sugerat Oana prudent.
— Nu! a izbucnit Ioana, împingându-i mâna. Trebuie să spun adevărul. Nu mai pot să tac!
Liniștea s-a lăsat peste cameră ca o pătură grea. Ioana plângea, cu umerii scuturați, apoi și-a ridicat privirea spre prietenele ei.
— Eu… eu sunt însărcinată cu Radu. Cu logodnicul tău.
Andreea a încremenit. Pentru câteva secunde, chipul ei nu a exprimat nimic, de parcă mintea refuza să primească sensul cuvintelor. Oana și Cristina se uitau una la alta înmărmurite. Elena a simțit un fior rece coborându-i pe șira spinării.
— Ce prostie e asta? a izbucnit în cele din urmă Andreea. Ești beată sau ai înnebunit?
— E adevărat, a spus Ioana, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei. S-a întâmplat acum o lună și jumătate, când tu plecaseși la mătușa ta, la Iași. Am venit la voi să las documentele pentru dosarul de viză. Radu era singur…
— Taci! a strigat Andreea, răsturnând paharul. Vinul roșu s-a întins pe covorul deschis la culoare ca o pată de sânge. Nu îndrăzni să continui minciuna asta murdară!
— Nu mint, a spus Ioana și a scos telefonul. Uite testul. Uite mesajele cu el.
Andreea a făcut un pas înapoi, ca și cum telefonul ar fi fost un șarpe veninos.
— Nu cred, a șoptit ea, dar în voce i se strecurase deja prima fisură de îndoială.
— Mi-a spus că între voi sunt probleme, a continuat Ioana. Că dormiți în camere separate, că nunta e o greșeală, că urma să vă despărțiți…
— Nici vorbă! a strigat Andreea. Noi suntem bine! Ne iubim!
— Atunci de ce a făcut-o? a întrebat Ioana cu amărăciune. De ce mi-a spus că mă dorește de mult, că sunt specială, că…
Nu a apucat să termine. Palma Andreei a lovit-o peste față cu un sunet scurt și aspru. Ioana a țipat, ducându-și mâna la obraz.
— Ajunge! Elena s-a ridicat și s-a pus între ele. Liniștiți-vă!
— Să mă liniștesc? Andreea s-a întors spre ea, cu ochii plini de lacrimi. Cea mai bună prietenă a mea tocmai mi-a spus că e însărcinată cu logodnicul meu! Cum vrei să mă liniștesc?
— Haideți să lămurim lucrurile, a încercat Elena să rămână calmă. Ioana, ești sigură că ești însărcinată? Și că Radu e tatăl?
— Da, a spus Ioana încet. Testul e pozitiv. După divorț n-am mai fost cu nimeni.
— Nu te-ai gândit să vorbești cu Radu în loc să faci scena asta aici? a întrebat Oana, care tăcuse până atunci.
— Am încercat, a spus Ioana, plecând capul. Dar mi-a zis că e problema mea, că mint, că o iubește doar pe Andreea… Numai că eu știu că nu e așa!