— Nici vorbă! Irina și-a ridicat mâinile, de parcă Mirela tocmai îi ceruse ceva imposibil. Nu pot să mă duc la nunta asta, Mire! Andrei se pregătește de o lună pentru pescuitul cu Cătălin. Și-au cumpărat lansete noi, cort, tot ce trebuie. Cum să-l las baltă în ultima clipă?
— Dar e nunta Ralucăi! Mirela a trântit ceașca pe masă, fără să-și mai ascundă enervarea. Prietena ta cea mai bună din liceu! N-o să uite asta. Ce pescuit, pentru Dumnezeu?
— Pentru Andrei e ceva sfânt, a oftat Irina. Iese atât de rar undeva fără mine. Toată vara a visat la excursia asta, și-a aranjat sculele, a tot făcut planuri. Nu pot să-i iau bucuria asta.
Irina și-a trecut degetele prin păr, neliniștită. De o săptămână întreagă o rodea aceeași dilemă. Pe de o parte, nunta Ralucăi, prietena ei din copilărie. Pe de altă parte, ieșirea mult așteptată a lui Andrei, „ca între bărbați”. Și, ca un făcut, amândouă căzuseră în același weekend.
— Poate vin singură? a propus ea, fără prea multă convingere. Îi explic. Cred că o să înțeleagă.
— Sigur că o să înțeleagă, a pufnit Mirela. Doar că după aceea o să-ți scoată ochii o sută de ani. Ai uitat cum s-a supărat când n-ai ajuns la ziua ei?
— Atunci chiar uitasem! Acum am un motiv serios.
— Da, pescuitul, a lungit Mirela vorba, ironic. Bine, faci cum vrei. Dar să nu vii apoi să te plângi.
Discuția i-a lăsat Irinei un gust amar. A condus spre casă cu gândurile încurcate. Poate ar fi trebuit să vorbească totuși cu Andrei? Să-i spună cât de importantă era nunta pentru ea? Dar îl văzuse atât de încântat de plecarea aceea…
Andrei a întâmpinat-o pe hol și a ajutat-o să-și dea jos haina. Mirosea a ciorbă și a ceva bun, cald, de casă.
— Cina e gata, i-a zâmbit el. Am făcut și salata ta de boeuf preferată. Cum a fost ziua?
— Bine, Irina l-a sărutat pe obraz. M-am văzut cu Mirela. Te salută.
La masă, inevitabil, au ajuns la subiectul weekendului.
— Ești sigură că nu te deranjează că plec? Andrei a privit-o atent. Dacă e chiar important, pot să rămân.
— Nu, stai liniștit, Irina a făcut un gest larg cu mâna. Du-te, dacă tot ați stabilit cu Cătălin.
— Sigur? încă părea să ezite. Am auzit că pe acolo semnalul e slab. Dar încerc să-ți scriu când prind rețea.
— E în regulă, l-a liniștit ea. Distracție plăcută, prinde pește. Eu merg la Raluca, că nu se cade altfel. Îi spun că ești la pescuit.
Andrei a dat din cap, iar în ochii lui a trecut, pentru o clipă, o ușurare pe care Irina a pus-o pe seama bucuriei pentru excursia ce urma.
Vineri dimineață, casa s-a transformat într-un mic haos. Andrei alerga dintr-o cameră în alta, aduna scule, verifica rucsacul și îl suna din zece în zece minute pe Cătălin, ca să mai confirme câte ceva.
— Să nu uiți undița, mare pescar ce ești, l-a tachinat Irina, văzându-l cum căuta lanterna. Și fir întins!
— Mulțumesc, iubito, a spus el, strângând-o în brațe. Să nu te plictisești. Și transmite-i Ralucăi felicitări din partea mea.
— Sigur, Irina și-a lipit nasul de gâtul lui. Deși fără tine n-o să fie la fel de distractiv.
— Sunt convins că o să te simți foarte bine, i-a sărutat el fruntea. Gata, trebuie să plec. Cătălin mă așteaptă jos, cu mașina.
— Îmi faci o ciorbă de pește din captură? a întrebat ea, petrecându-l până la ușă.
— Bineînțeles! Andrei i-a făcut cu ochiul. O să fie ospăț mare!
Când ușa s-a închis, peste Irina a căzut o singurătate ciudată. Trei zile fără Andrei. Se despărțeau rar; de obicei mergeau împreună până și la cumpărături. Dar avea să treacă repede. Mai ales că a doua zi era nunta, nu avea timp să se lase pradă tristeții.
Seara a sunat-o pe Raluca și i-a explicat situația. Din fericire, prietena ei a primit vestea calm:
— Important e că vii tu. Pe Andrei oricum îl vedem rar, nu-i nicio tragedie.
— Atunci ne vedem mâine, a zâmbit Irina. O să fii cea mai frumoasă mireasă!
Dimineața, a primit un mesaj de la Andrei: „Am ajuns, montăm cortul. Semnal aproape deloc. Te sărut, să ai o zi frumoasă!”
Ea i-a răspuns: „Fir întins! Te iubesc.”
Nunta avea loc într-un restaurant din centrul Bucureștiului. Irina a întârziat puțin; traficul, ca de obicei, o scosese din minți. Când a intrat, ceremonia se terminase deja, iar invitații își căutau locurile la mese.
— Irina! Raluca, îmbrăcată într-o rochie albă orbitoare, s-a repezit spre ea. În sfârșit! Credeam că nu mai vii nici tu!
— Cum aș fi putut să lipsesc? Irina a îmbrățișat-o strâns. Arăți ca o regină! Mihai e un norocos.
— Mulțumesc, draga mea, Raluca strălucea toată. Păcat că Andrei n-a putut veni. Dar bărbații și pescuitul lor… e ceva sfânt, nu?
— Îți transmite felicitări, a spus Irina. A zis că o să se revanșeze el cumva.
Raluca a condus-o la masa unde stăteau deja prietenii lor comuni: Mirela cu soțul ei, Alina cu iubitul, Sorin cu noua lui cucerire. Revederea cu oamenii vechi a mai îndulcit lipsa lui Andrei. Toasturi, glume, dansuri — atmosfera era caldă, apropiată.
— Și al tău unde e? a întrebat Sorin, aplecându-se spre Irina. Să înțeleg că a dat petrecerea asta pe baltă?