— Ana, fata mea, ce bine te-ai descurcat, spunea ea în timp ce aranja platourile cu gustări. Casa e ca un vis, soțul e atent. Parcă ți s-a așezat viața frumos.
— Da, mamă, a răspuns Ana-Maria încet. Soțul meu este, într-adevăr, foarte atent.
Apoi au venit Sorina și Andrei, iar după ei Vlad cu familia. Ultima a apărut Viorica Popa. Arăta excelent: rochie nouă, elegantă, și o geantă scumpă pe braț.
Ana-Maria a observat imediat că accesoriul costa cel puțin cinci mii de lei. Oare fusese cumpărat din banii artrozei inexistente sau soacra mai avea și alte surse de venit?
— Ana dragă, fata mea! Viorica a sărutat-o pe amândoi obrajii. Ce casă extraordinară! Călin mi-a povestit multe, dar nu mi-am imaginat că e chiar atât de frumos aici!
— Vă mulțumesc. Intrați și simțiți-vă ca acasă.
Cina a început într-o atmosferă caldă, de familie. Invitații lăudau mâncarea, interiorul și gustul gazdei. Călin își juca rolul cu o galanterie ieșită din comun: turna vin, spunea întâmplări amuzante și făcea tot posibilul să pară soțul și ginerele ideal. Mama lui juca la fel de bine partea care îi revenea. Îi întreba pe părinții Anei-Maria despre sănătate, se interesa de serviciul Sorinei și se înduioșa la fiecare gest al copiilor lui Vlad.
— Știți, a spus tatăl Anei-Maria când a apărut desertul pe masă, am fost puțin îngrijorat când fiica mea a hotărât să se mărite atât de repede. Dar acum văd că nu s-a înșelat. Călin, pari un bărbat de familie.
— Vă mulțumesc, domnule Dumitrescu, a răspuns ginerele modest. Încerc să fiu demn de fiica dumneavoastră.
Sub masă, Ana-Maria a strâns șervețelul în pumn.
Demn. Sigur.
— Mă emoționează felul în care aveți grijă unii de alții, a intervenit mama. Doamna Viorica mi-a spus că Ana vă ajută cu tratamentul. E foarte frumos. Nu orice noră ar face așa ceva…
— Nici să nu mai spuneți! a exclamat soacra, ridicând mâinile. Ana a noastră e aur curat, nu femeie. Bună, săritoare, generoasă. O iubesc enorm!
— Dar ce aveți mai exact? a întrebat Sorina. Sper că nu e ceva grav.
— Probleme obișnuite de vârstă, a răspuns Viorica nepăsătoare. Început de artroză. Medicii mi-au prescris niște proceduri scumpe, dar ce să faci? Noroc că Ana a fost de acord să mă ajute.
— Artroza poate fi serioasă, a spus tatăl încruntându-se. Tratamentul trebuie dus până la capăt.
Ana-Maria s-a ridicat de la masă.
— Mă scuzați, verific aparatul de cafea. Și, în același timp, vă pun ceva interesant.
A ieșit în hol, a scos telefonul și a găsit fișierul audio. Inima îi bătea atât de tare, încât îi simțea loviturile în tâmple. S-a conectat la sistemul de sunet și a apăsat redarea.
La început, din boxe s-a auzit propria ei voce. Apoi a venit o pauză scurtă, un foșnet și glasul vesel al soacrei:
— Căline, iar mi-a ieșit! Mâine nevastă-ta îmi unge iar palma!
În curte și în living s-a lăsat pe loc o tăcere moartă. Ana-Maria s-a întors la masă și s-a așezat calm pe scaun. Toți o priveau nedumeriți. Doar Călin și mama lui deveniseră albi ca varul.
— Cât primești de data asta?
— Cinci mii, ca de obicei. E chiar amuzant cât de sincer se teme pentru sănătatea mea.
Pe chipul mamei Anei-Maria s-a așternut nedumerirea deplină. Sorina a rămas cu gura întredeschisă. Vlad s-a încruntat, încercând să înțeleagă ce se petrece.
— Mamă, ești genială! Povestea cu artroza a ieșit minunat.
— Ana, a întrebat tatăl încet, ce conversație e asta?
Dar fiica lui a ridicat un deget. Cele mai importante cuvinte încă nu se auziseră.
— Genială, pe naiba, continua vocea Vioricăi. Ai doar o nevastă incredibil de naivă. O prostuță, dar una foarte generoasă.
Vlad a pus brusc paharul pe masă. Soția lui și-a dus palma la gură. Părinții Anei-Maria au încremenit, incapabili să rostească ceva.
— Doar nu m-am însurat cu o femeie bogată degeaba! a răsunat clar din boxe vocea lui Călin.
— Călin, a spus fratele lui răgușit, ce înseamnă toate astea?
Dar bărbatul nu a putut răspunde. Se agățase cu degetele de marginea mesei și se uita la soția lui cu o groază cât se poate de reală.
— De ce crezi că m-am grăbit să o cer de soție? Mi-am dat seama că o femeie ca ea nu rămâne singură mult timp: frumoasă, realizată și bună. A doua șansă de felul ăsta poate nu mai apărea niciodată.
Ana-Maria a luat telecomanda și a oprit înregistrarea.
— Cred că ajunge. Deși mai departe există un pasaj minunat despre găina care face ouă de aur.
Câteva secunde, nimeni nu a scos niciun sunet. Apoi vocile au izbucnit toate odată.
— Călin, ți-ai pierdut mințile? a început Vlad.
— Cum ați putut face așa ceva? s-a revoltat mama Anei.
— Ana, eu nu înțeleg nimic, a spus Sorina, tulburată.
— Liniște! a cerut gazda cu glas puternic, iar toți au amuțit imediat. Vă explic eu acum. În urmă cu trei luni, draga mea soacră mi-a cerut ajutor financiar. Spunea că i se agravează artroza și că are nevoie de proceduri scumpe ca să nu ajungă invalidă. Eu, ca acea prostuță credulă, am crezut-o și i-am transferat în fiecare lună câte cinci mii de lei.
— În trei luni s-au făcut cincisprezece mii, a calculat tatăl rar.