— Să mă îndrăgostesc? a râs Călin batjocoritor. Mamă, ce imaginație ai. Ți se pare că arăt ca un romantic pierdut? Pur și simplu m-am aranjat bine și în viața personală, și la serviciu.
Ana-Maria a închis ochii și a încercat să-și liniștească respirația. Așadar, cele șase luni de căsnicie pe care ea le crezuse cea mai fericită perioadă a vieții lui fuseseră, pentru el, doar o afacere convenabilă. Iar boala inexistentă a mamei lui devenise o metodă simplă de a scoate bani în mod regulat.
— Totuși, mi-e puțin frică, a continuat Viorica. Dacă într-o zi se oferă să meargă cu mine la medic?
— Stai liniștită, mamă. În primul rând, Ana n-are timp liber nici să respire. În al doilea rând, nu se pricepe la medicină. Hârtiile false îi ajung. Dacă începe totuși să pună întrebări, îi spun că te simți jenată să mergi cu ea la consultații sau inventez altceva. Nu-ți face griji.
Ana-Maria și-a apropiat telefonul de ureche.
Deci documentele pe care soacra le fluturase cu atâta dramatism erau contrafăcute. Iar ea nici măcar nu încercase să le verifice. Cine se apucă să se îndoiască de vorbele unei rude bolnave?
— Apropo, a continuat Călin pe un ton practic, peste două sau trei luni trebuie să închidem treptat povestea cu procedurile. Încep să o pregătesc pentru mașină. Găsesc eu o legătură cu nevoile de la muncă.
— Și dacă Ana propune să cumpere mașina prin firmă, ca autoturism de serviciu?
— N-o să propună. La ea totul e separat: firma e firmă, familia e familie. Probabil așa a învățat-o tăticul ei când i-a pus compania gata făcută pe tavă.
Ana-Maria și-a strâns pumnii până când unghiile i-au intrat în palmă.
Ca și cum ea nu muncise cinci ani să crească afacerea, nu pierduse nopți întregi peste proiecte, nu căutase clienți, furnizori, angajați. Tatăl ei îi oferise, într-adevăr, capitalul de început și îi susținuse decizia. Dar tot ce venise după aceea era rodul muncii ei. În ochii soțului rămânea doar o fetiță bogată și proastă, căreia tata îi cumpărase o jucărie scumpă.
— Știi ce e cel mai amuzant? a continuat Călin. Ea chiar crede că sunt nebun după ea. S-o vezi cum luminează când intru pe ușă seara. Un pisoi credul, pe cuvânt.
— Călin, vocea mamei s-a înmuiat deodată, chiar nu simți nimic pentru ea? Până la urmă, fata e bună.
— Ce legătură au sentimentele? Nu sunt un monstru. Sigur că îmi e simpatică. Dar, înainte de toate, Ana e foarte comodă. Venit mare, perspective excelente și o soție frumoasă, bogată. Majoritatea bărbaților nici nu îndrăznesc să viseze la așa ceva.
— Asta e adevărat, a recunoscut soacra. Numai să nu strici totul. Dacă totuși începe să bănuiască?
— Nu va înțelege nimic. Are prea multă încredere în oameni. De ce crezi că m-am grăbit să o cer de soție? Mi-am dat seama că o femeie ca ea nu rămâne singură mult timp: frumoasă, realizată și bună. A doua șansă de felul ăsta poate nu mai apărea niciodată.
Ana-Maria s-a ridicat încet din fotoliu și s-a apropiat de fereastră. Dincolo de geam se vedeau acoperișurile caselor din cartierul liniștit de la marginea Bucureștiului. De curând cumpărase acolo o vilă spațioasă, cu două etaje. Călin glumea că, în sfârșit, aveau locul perfect pentru mese mari de familie. Cu numai șase luni în urmă, aceste cuvinte i se păruseră atât de romantice.
— Auzi, hai să facem în weekend o cină de familie, a propus Călin brusc. Ana chiar m-a întrebat zilele trecute când invităm rudele în casa nouă.
— La ce-ți trebuie asta?
— Îi arăt ce soț grijuliu și familist sunt. O să fie într-o dispoziție minunată și atunci pot deschide discuția despre mașină. După o seară caldă, cu familia, nu-și va refuza soțul iubit.
Cină de familie. Ana-Maria a zâmbit fără voie.
Ce ironie perfectă! Ea chiar visase să-și adune rudele în casa cea nouă. Voia să le arate cât de apropiată devenise familia lor și cât de frumos se înțelegeau toți. Mai ales se mândrea cu relația cu Viorica, pentru că nu orice noră avea norocul unei soacre atât de înțelepte și de grijulii.
— Chiar vrei să faci seara asta în familie?
— Sigur. O chemăm pe sora ta cu soțul ei, pe fratele meu și pe ceilalți. Ana va fi fericită, iar eu primesc mașina pe care mi-o doresc.
În receptor s-au auzit pași.
— Bine, mamă, trebuie să plec. Să mă întorc la birou înainte să-i spună cineva nevesti-mii că nu am fost la muncă.
— Du-te, băiatul meu. Dar ține minte: în toate trebuie măsură. Mașina e mașină, dar găina care face ouă de aur nu trebuie tăiată prea devreme.
Ana-Maria a auzit o ușă închizându-se, apoi un foșnet. Probabil Viorica ridicase în sfârșit telefonul. Legătura s-a întrerupt.
Câteva minute, Ana-Maria a rămas nemișcată în fața ferestrei, încercând să pună în ordine tot ce auzise.
Găina care face ouă de aur. O descriere uimitor de exactă.
A zâmbit amar și a deschis aplicația care îi salva automat convorbirile telefonice.
Obiceiul de a înregistra apelurile îi rămăsese din primul an în care preluase conducerea firmei. Atunci, un furnizor încercase să nege niște înțelegeri făcute verbal. De atunci, fiecare conversație se păstra într-un spațiu securizat în cloud.