Stoica a vorbit primul.
Era zgomotos nu pentru că striga, ci pentru că folosea prea multe cuvinte.
Își prezenta atitudinea drept argument.
L-a descris pe Radu ca pe un director de succes, care muncise zi și noapte.
Pe mine a încercat să mă transforme într-o soție frustrată, rănită și hotărâtă să-l tragă în jos.
A afirmat că nu adusesem în căsnicie decât un venit modest obținut din „servicii elementare de contabilitate” și sprijin casnic.
A numit apartamentul un bun comun obișnuit.
A pus pierderea banilor pe seama unor investiții nereușite.
A calificat cererea noastră de analiză financiară drept exagerată și inutilă.
În timpul pledoariei mi-a spus „doamna Dobre”, „reclamanta” și, o dată, „soția dependentă financiar”.
Aceea a fost cea mai mare greșeală a zilei.
Vornicu nu a obiectat.
Nu l-a întrerupt.
L-a lăsat să continue.
Aștepta ca lemnele uscate să fie așezate unul peste altul.
Apoi Radu a fost chemat să dea declarație.
A făcut exact ce anticipase Vornicu.
A mințit.
Cu încredere.
A negat că ar fi jucat.
A pretins că relația cu Bianca începuse după separare.
A descris-o drept o colegă care îl sprijinise într-o perioadă dificilă.
A declarat că a doua ipotecă fusese făcută cu acordul meu.
A susținut că banii fuseseră folosiți pentru nevoile familiei.
Sub jurământ, a afirmat că moștenirea bunicii mele fusese investită cinstit și pierdută exclusiv din cauza pieței.
În timp ce vorbea, păstra o expresie gravă.
Probabil o repetase în oglindă.
Apoi Vornicu s-a ridicat.
Nu a creat o pauză teatrală.
Nu a încercat să impresioneze.
Și-a luat dosarul și s-a apropiat de pupitru cu răbdarea naturală a unui om obișnuit să poarte un calculator.
— Doamnă președinte, acest dosar este, în esență, foarte simplu.
A făcut o pauză scurtă.
— Nu este vorba despre emoții. Nici despre interpretări. Este vorba despre documente.
A deschis secțiunea referitoare la moștenire.
— Domnul Dobre tocmai a declarat că banii au fost pierduți din cauza fluctuațiilor pieței.
A întors o pagină.
— Extrasele bancare arată contrariul.
A ridicat următorul document.
— La datele retragerilor, sumele nu se aflau în niciun instrument de investiții.
Vocea lui nu s-a schimbat.
— Fondurile au fost transferate sistematic către procesatori de plată asociați platformelor internaționale de jocuri de noroc.
A lăsat o clipă de tăcere.
— Valoarea totală depășește cinci sute șaptezeci de mii de lei.
Stoica s-a ridicat brusc.
— Obiectez! Afirmația aceasta…
Fără să-l întrerupă agresiv, Vornicu a întors încă o pagină.
— La pagina paisprezece se află clasificările operațiunilor și identificatorii transferurilor.
A mai întors una.
— La pagina nouăsprezece este raportul expertului independent. Legătura procesatorilor cu platformele de jocuri este confirmată.
S-a uitat la Stoica.
— Dacă partea adversă dorește copii suplimentare, le putem pune imediat la dispoziție.
Judecătoarea a ridicat mâna.
— Luați loc, domnule Stoica.
Avocatul a rămas o clipă în picioare.
Apoi s-a așezat.
Vornicu a continuat în același ton măsurat.
— Așadar, moștenirea doamnei Dobre nu a fost pierdută din cauza pieței.
A făcut o pauză.
— A fost consumată prin jocuri de noroc.
Aerul din sală s-a schimbat.
Nu doar îl simțeam.
Aproape că îl puteam atinge.
Umerii lui Radu s-au încordat.
Prima fisură adevărată apăruse.
Vornicu a deschis următoarea secțiune.
— Domnul Dobre a mai declarat că a doua ipotecă a fost încheiată cu acordul ambilor soți.
I-a înmânat judecătoarei documentele.
— Această afirmație nu este adevărată.
Vocea lui a rămas calmă.
— Avansul pentru apartament a fost plătit integral din moștenirea doamnei Dobre. Proveniența personală a capitalului poate fi urmărită fără echivoc.
A întors pagina.
— Mai important, a doua ipotecă a fost constituită folosind o aprobare digitală falsă.
A prezentat actele pe rând.
— Acesta este extrasul de carte funciară.
— Acestea sunt jurnalele de autentificare.
— Acesta este raportul tehnic care arată că adresa de internet utilizată corespunde calculatorului profesional al domnului Dobre.
— Acesta este raportul specialistului în criminalistică digitală.
— Iar acesta este raportul expertului grafoscop.
A indicat concluzia.
— Semnătura atribuită doamnei Dobre nu corespunde semnăturilor sale autentice. Conform expertizei, a fost probabil imitată.
Stoica răsfoia documentele cu mișcări panicate.
Radu s-a întors spre el cu o privire furioasă.
Avocatul nu și-a ridicat capul.
Vornicu a privit-o direct pe judecătoare.
— Spus simplu, domnul Dobre a folosit o semnătură falsă pentru a garanta un împrumut cu dreptul de proprietate al soției sale.
A doua fisură a fost mai adâncă decât prima.
Stoica a încercat o ultimă apărare.
— Este posibil să fi existat o neînțelegere în procesul de pregătire a documentelor…
Judecătoarea l-a întrerupt.
— Semnătura este falsă sau nu?
Stoica a deschis gura.
A închis-o.
— Clientul meu a acționat pornind de la presupunerea că…
Vocea judecătoarei a devenit rece.
— Nu aceasta a fost întrebarea.
Stoica s-a așezat încet.
Vornicu a deschis altă secțiune.