— Se pare că sunt sponsorul vostru, Radu. Dar perioada de generozitate nelimitată tocmai s-a încheiat.
El a înjurat și a trântit ușa de la intrare. S-a întors cam după o oră cu două shaorma și o sticlă de cola. Ioana a alergat încântată să-și întâmpine fratele. Andreei nu i-au oferit nimic.
Dar ei nu-i mai păsa.
A doua zi era sâmbătă. Dimineața, în yală s-a răsucit o cheie care nu-i aparținea.
Ușa s-a deschis cu un scârțâit discret. Andreea era întinsă în dormitor și auzea limpede pași grei, târșâiți, pe hol.
Venise doamna Viorica, soacra ei.
— Radu! Ioana! V-am adus clătite! a răsunat glasul ei dinspre intrare.
Andreea și-a pus halatul și a ieșit din cameră.
Viorica își scotea cizmele cu aerul cuiva care intră în propria casă. Ținea în mâini o cutie mare din plastic.
— A, încă dormi, Andreea? E aproape unsprezece.
— Astăzi sunt liberă.
Soacra și-a strâns buzele, nemulțumită.
— O nevastă trebuie să-i pregătească soțului micul dejun, nu să lenevească până la prânz. Unde e băiatul meu?
Din sufragerie a apărut Ioana, cu părul răvășit.
— Mamă, ieri ne-a lăsat intenționat fără mâncare. A făcut o criză întreagă din cauza unei ciorbe.
Viorica a scos un oftat teatral și s-a uitat revoltată la Andreea.
— Ți-ai pierdut mințile? Vrei să lași copilul să moară de foame?
— Copilul are douăzeci și patru de ani, a răspuns Andreea. Și mănâncă precum un hamal adult.
— Cum îți permiți să vorbești așa? Soacra a făcut un pas amenințător spre ea.
Andreea nu s-a clintit.
— Lăsați cheia pe comodă.
Viorica s-a oprit.
— Ce-ai spus?
— Cheia apartamentului meu. Puneți-o pe masă.
Soacra și fiica ei au schimbat repede o privire.
— Nu-ți dau nimic. Casa asta este și a fiului meu.
— Apartamentul a fost cumpărat de mine înainte de căsătorie, exclusiv din banii mei. Fiul dumneavoastră are doar reședință temporară aici. Așadar, lăsați cheia.
Viorica a aruncat nervoasă legătura pe comoda de lemn. Clinchetul metalic s-a împrăștiat prin hol ca un ecou.
— Doamne, i s-a făcut milă de o farfurie cu ciorbă pentru propria familie! Săracul meu Radu. A ajuns pe mâna unei femei zgârcite și fără inimă.
Soacra s-a îndreptat spre bucătărie, iar Ioana a urmat-o imediat. Andreea le auzea șușotind despre ea dincolo de ușa închisă.
Cam după o oră, Viorica a plecat.
Andreea a intrat în baie ca să se spele pe față. Produsele ei cosmetice erau așezate ordonat pe raft. Lipsea un singur recipient: crema de noapte care costase șapte sute de lei.
A ieșit pe hol.
— Ioana, unde este crema mea?
Cumnata nici măcar nu și-a ridicat ochii din telefon.
— De unde să știu? Parcă mama a luat ceva să se dea pe mâini. Are pielea uscată.
— Și-a uns mâinile cu crema mea scumpă, antiîmbătrânire, cu retinol?
— Ce contează? Nu mai plânge pentru un borcănel. Îți cumperi alta, salariul îți permite.
Andreea n-a răspuns. S-a întors în dormitor, s-a îmbrăcat și și-a luat geanta.
Avea nevoie urgent să ajungă la un magazin de bricolaj.
Pe jos făcea aproape un sfert de oră. Vremea era îngrozitoare. Vântul rece de noiembrie îi intra pe sub haine, iar ea și-a grăbit pasul.
În magazin a luat un cărucior mare și s-a dus direct la raionul cu sisteme de prindere.
Acolo a ales două plăci solide din oțel, cu urechi late. Apoi a pus în cărucior un set de șuruburi autofiletante pentru metal, un adeziv bicomponent foarte puternic și un lacăt rezistent.
Lacătul era masiv și greu, un model cu cifru. Fără unelte speciale, aproape că nu putea fi desfăcut.
După magazinul de bricolaj, Andreea a intrat într-un magazin de electrocasnice. A cumpărat un frigider compact, cât o noptieră, și a plătit în plus pentru livrare rapidă.
S-a întors acasă în jurul orei trei după-amiaza.
Apartamentul era gol. Ioana plecase la plimbare, iar Radu își petrecea timpul cu prietenii într-un garaj.
Andreea s-a apucat imediat de ceea ce plănuise.
Și-a scos propria mașină de înșurubat. Apoi a potrivit plăcile metalice pe ușile frigiderului mare, alb, marca Arctic, din bucătărie.
Nu i-a fost ușor să forțeze șuruburile în carcasa metalică. Materialul se împotrivea, dar furia adunată în ultimele luni îi dădea o putere pe care nu știa că o are.
După aproape o jumătate de oră, pe ușile frigiderului erau prinse două urechi masive. Andreea a trecut bara lacătului prin ele și a închis mecanismul. A tras de mâner de câteva ori. Ușa nu se mișca.
După aceea, a mutat din dulapurile bucătăriei în dormitor toate cerealele, pastele, condimentele și conservele. Pe ușa camerei și-a montat o yală simplă, cu cheie. Cu aceasta s-a descurcat mult mai repede.
La ora cinci au sosit doi livratori cu frigiderul cel mic. Andreea l-a așezat lângă pat și l-a băgat în priză.
Apoi a făcut o comandă la un magazin alimentar scump. În coș au intrat păstrăv proaspăt, fripturi de vită, brânză de vaci de la fermă, cașcavaluri bune și mai multe feluri de fructe. Totalul a ajuns la o mie cinci sute de lei.
A aranjat cu grijă toate produsele pe rafturile noului frigider personal, care stătea acum în dormitor.