Ca în orice zi obișnuită de lucru, mă întorceam acasă după serviciu, trecând mai întâi pe la grădiniță ca să-mi iau fetițele. Aveam câte o sacoșă grea în fiecare mână, plină cu alimente cumpărate în grabă în timpul pauzei de prânz.
De îndată ce am deschis ușa și am intrat în apartament împreună cu ele, din sufragerie s-au auzit glasuri bărbătești puternice.
La Radu veniseră câțiva colegi. Discutau aprins despre ceva și erau atât de prinși de conversație, încât soțul meu nici măcar nu a observat că ne întorseserăm.
Mi-am scos pantofii și eram pe punctul de a merge în cameră să-i salut, când, fără să vreau, am prins câteva cuvinte din discuția lor.
— Faceți și voi ca mine, băieți! spuse Radu cu un aer mulțumit de sine. Eu mi-am aranjat viața perfect. Am o soție care, sigur, nu e vreo frumusețe de revistă, dar are grijă de casă și crește copiii. Iar pentru distracție îmi iau fete frumoase cu mine. Așa trebuie trăit!
Am rămas nemișcată, de parcă podeaua mi-ar fi prins tălpile, deși mai aveam doar câțiva pași până la sufragerie. Fără să-mi dau seama, am continuat să ascult.
— Nicoleta nu bănuiește absolut nimic. E convinsă că are cel mai atent și mai fidel soț din lume. Iar eu am tot ce-mi doresc: casa e mereu curată, fetele sunt îngrijite, avem mașină — părinții ei au pus jumătate din bani — și, în general, mi-am făcut o viață comodă. De șase ani trăiesc fără să-mi refuz nimic, continuă el, mândru de isprăvile sale.
Genunchii au început să-mi tremure, iar în gât mi s-a strâns un nod dureros. Ca să nu scot niciun sunet, le-am dus pe fete în camera lor, apoi m-am apropiat din nou de sufragerie.
Bărbatul căruia îi încredințasem ani din viață și alături de care îmi întemeiasem o familie povestea cu plăcere cât de ușor mă păcălea. M-am sprijinit cu spatele de perete, fiindcă aveam impresia că picioarele nu mă vor mai ține mult.
— Ei, Răducule, tu chiar ți-ai găsit locul, mormăi unul dintre colegi, cu un râs stânjenit. Nu viață, ci poveste. Cine n-ar vrea să trăiască așa?
— Exact, răspunse el satisfăcut. Totul începe cu alegerea nevestei. Găsești o femeie cu bani, care nu are prea multă încredere în felul în care arată, o convingi că ai nevoie de ea și apoi se agață de tine cu ambele mâini. Iar tu, din când în când, pretinzi că pleci în delegație și te relaxezi liniștit la mare cu niște frumuseți.
Cuvântul „urâtă” m-a tăiat pe dinăuntru ca o lamă.
Pentru o clipă am vrut să intru peste ei, să opresc discuția și să-i spun lui Radu tot ce aveam pe suflet, chiar în fața prietenilor lui.
Totuși, m-am stăpânit.
Am mers în tăcere la bucătărie și am început intenționat să mut oalele cu zgomot, astfel încât soțul meu să înțeleagă, în sfârșit, că ne întorseserăm.
După un timp, colegii lui au început să plece.
În tot restul serii, Radu s-a purtat ca și cum nimic neobișnuit nu s-ar fi întâmplat.
A venit la bucătărie și chiar m-a ajutat să pregătesc somon cu legume, felul de mâncare preferat al fetelor noastre.
Apoi m-a sărutat pe obraz, m-a întrebat cum fusese ziua mea și, mai târziu, m-a ajutat să le culc pe fete.
La un moment dat, aproape că mi-a venit să râd.
Atât de absurdă și de falsă mi se părea acum toată grija lui demonstrativă.
A doua zi dimineață, în timp ce le pregăteam fetelor micul dejun, Radu m-a privit cu atenție și m-a întrebat dacă eram bine.
Observase, desigur, că vorbeam foarte puțin și eram mult mai tăcută decât de obicei.
— A fost o săptămână grea. Sunt foarte obosită. Și nici noaptea trecută n-am reușit să dorm aproape deloc, am răspuns calm, silindu-mă să zâmbesc.
— Atunci nu mai găti diseară. Comandăm ceva de la restaurant, declară el cu generozitate, apoi mă bătu ușor pe umăr, de parcă mi-ar fi făcut o mare favoare.
A trebuit să depun un efort uriaș ca să nu mă feresc de atingerea lui.
Radu a plecat la serviciu la ora obișnuită și, ca de fiecare dată, m-a sărutat înainte să iasă pe ușă.
I-am zâmbit mecanic, privindu-l cum pleacă.
Dar imediat ce ușa s-a închis în urma lui, mi-am luat telefonul, am sunat la serviciu și am cerut o zi liberă.
Oricum nu aș fi fost în stare să muncesc.
În mintea mea exista un singur lucru.
După ce le-am dus pe fete la grădiniță, m-am întors acasă și am început să acționez.
Până aproape de prânz, am reușit să găsesc pe rețelele sociale câteva femei cu care Radu își petrecuse timpul în timpul așa-ziselor lui delegații.
Mai mult decât atât, pe paginile lor am descoperit fotografii în care soțul meu apărea alături de ele.
Nici măcar nu a trebuit să depun prea mult efort.
Radu nu se deloga niciodată de pe conturile sale de pe laptopul de acasă și nu considera necesar să folosească o protecție suplimentară. Oricine ar fi avut acces la calculator putea să-i citească liniștit mesajele.
Am salvat conversațiile, am făcut capturi ale fotografiilor și apoi am verificat tranzacțiile de pe contul nostru bancar.
Extrasul a confirmat definitiv ceea ce înțelesesem deja: în toți acei ani, soțul meu dusese într-adevăr o viață dublă.
Seara, mama mea le-a luat pe fete de la grădiniță.