— Îmi pare rău, spuse ea cu o liniște neașteptată, dar aici eu gătesc și eu fac curățenie. În fiecare zi. De două săptămâni.
— Ela! izbucni Radu. Ce vorbe sunt astea? Mama este musafirul nostru!
Musafir.
Un musafir care dădea ordine de două săptămâni într-o casă străină.
Un musafir care transformase stăpâna apartamentului într-o angajată personală.
— Da, încuviință Elena încet. Ai dreptate. Mama ta este musafir. Dar eu ce sunt?
Discuția care a schimbat totul
Seara, după ce Mariana se instală comod în fața televizorului, Elena se apropie de soțul ei.
— Radu, trebuie să vorbim.
— Așteaptă puțin, până se termină știrile…
— Acum, repetă Elena hotărât.
Radu o privi surprins.
În vocea ei se auzeau intonații pe care nu le mai întâlnise de foarte mult timp.
— Dacă mama ta a venit aici să se odihnească, spuse Elena încet, dar apăsat, atunci eu voi merge să mă odihnesc la mama mea.
— Ai înnebunit? Radu se ridică brusc. Dar casa? Cine se ocupă de gospodărie? Dar mama?
— Dar eu? întrebă Elena simplu.
Apoi intră în dormitor și începu să-și facă bagajul.
În timp ce își împăturea hainele, zâmbi pentru prima dată în ultimele două săptămâni.
Un zâmbet adevărat.
A doua zi avea să plece la mama ei.
La femeia care nu o tratase niciodată ca pe o servitoare.
În casa unde putea să stea în bucătărie cu o cană de ceai în mână și să tacă, fără ca cineva să strige din cealaltă cameră:
„Ela, unde ești?”
— Și eu am nevoie de o vacanță, îi spuse Elena propriei imagini din oglindă.
Pentru prima dată, i se păru că femeia din oglindă era de acord cu ea.
Operațiunea „Evadarea gospodinei”
Dimineața, Elena stătea în hol cu valiza lângă ea.
Când o văzu îmbrăcată și gata de plecare, Mariana se uită la nora sa ca și cum aceasta tocmai ar fi anunțat că intenționează să zboare pe altă planetă.
— Unde pleci? întrebă soacra, indignată.
— La mama. Să mă odihnesc, răspunse Elena, închizându-și geaca.
— Și cine pregătește micul dejun? Mariana își duse teatral mâna la piept. Dar prânzul?
— Radu știe să facă ouă ochiuri, răspunse Elena nepăsătoare. Iar dumneavoastră ați spus de atâtea ori că fiecare om trebuie să știe să gătească și să facă ordine.
Radu ieși în grabă din baie, cu spumă de ras pe jumătate de față.
— Ela! Nu poți să pleci pur și simplu!
— Ba pot, îi zâmbi ea. După cum vezi, e chiar foarte ușor.
Și închise ușa în urma ei.
Cronica unei revolte familiale
În primele trei zile după plecarea Elenei, apartamentul părea că fusese lovit de un mic dezastru natural.
Mariana, obișnuită să fie tratată ca o regină răsfățată, se lovi dintr-odată de realitate.
Fiul ei, Radu, era în stare doar să încălzească mâncare congelată și să toarne apă fierbinte peste cafea instant.
— Radu, eu credeam că măcar câte ceva știi să faci prin casă! se plângea Mariana, împingând fără poftă furculița printr-o salată cumpărată. Tu nu te pricepi la nimic?
— Mamă, eu lucrez! răspunse Radu, în timp ce încerca eroic să desprindă ouăle arse de pe tigaie. Nu am timp pentru toate complicațiile astea culinare!
— Ce complicații? se înfurie Mariana. Să faci o ciorbă a ajuns o problemă atât de mare?
În a patra zi, Mariana făcu o descoperire îngrozitoare.
Fără Elena, locuința se transforma cu repeziciune într-un fel de cămin studențesc.
În chiuvetă se ridica un munte de vase murdare, frigiderul rămăsese aproape gol, șosetele apăreau în cele mai neașteptate locuri, iar principala sursă de hrană devenise livrarea de pizza din apropiere.
— Nu pentru asta am renunțat la stațiune, ca să mănânc numai pizza! se plângea ea la telefon unei prietene. Aici nici măcar ceai bun nu există!
Telefonul către Elena
În a cincea zi, Mariana nu mai rezistă și o sună pe noră.
— Elena dragă… vocea ei era neobișnuit de dulce. Cum o duci, scumpo?
— Foarte bine, răspunse Elena.
Stătea întinsă într-un hamac din grădina mamei și răsfoia o carte.
— Mă odihnesc și citesc. Mama fierbe chiar acum dulceață de căpșuni.
— Ah, dulceață… murmură Mariana, amintindu-și fără voie câte bunătăți pregătea de obicei Elena. Noi, pe aici… Radu obosește foarte tare la serviciu… Poate te întorci? Măcar pentru câteva zile?
— Nu, răspunse Elena calm. Eu mă odihnesc. Exact ca dumneavoastră.
— Dar eu credeam…
— Doamnă Mariana, o întrerupse Elena cu blândețe, dumneavoastră ați spus că ați venit să vă odihniți. Atunci odihniți-vă. Eu fac același lucru aici.
Tonul de ocupat se auzi în telefon ca un marș funebru pentru vechile idei ale Marianei despre cum trebuia organizată o familie.
Marea retragere
Până la sfârșitul săptămânii, Mariana capitulă.
Casa fără Elena nu mai semăna deloc cu locuința confortabilă cu care se obișnuise.
Mai degrabă arăta ca un apartament de burlac, neîngrijit și dezordonat.
Radu umbla rătăcit, mânca sandvișuri și îi cerea periodic mamei:
— Mamă, gătește și tu ceva normal.
— Nu sunt bucătăreasa ta! se răstea Mariana. Eu sunt musafir aici!
Numai că, foarte repede, deveni limpede că și musafirii au nevoie, din când în când, de o masă caldă.
În a șaptea zi, Mariana își scoase valiza.
— Radu, mâine plec acasă.