— Dansați minunat, îi spuse Mihai încet, aplecându-se spre ea.
— Vă mulțumesc. Andreea zâmbi și observă cu coada ochiului că Radu îi privea posomorât din partea cealaltă a sălii.
— V-ar fi convenabil să veniți luni la ora două? întrebă Mihai, rotind-o ușor în ritmul muzicii. Întâlnirea va avea loc la biroul meu.
— Da, îmi convine.
— Atunci rămâne stabilit. După ce melodia se încheie, Mihai îi ridică mâna și îi sărută ușor degetele.
În drum spre masă, Andreea se gândea că nu se mai simțise de mult atât de atrăgătoare și de interesantă în ochii unui bărbat.
Privi spre Radu. El bea posomorât un alt pahar, ignorând complet vorbăria neîntreruptă a Oanei.
— Îmi cer scuze, trebuie să merg puțin să-mi refac machiajul, îi spuse Andreea lui Mihai și se îndreptă spre ușă.
Toaleta femeilor se afla la capătul unui coridor lung. În fața oglinzii, Andreea își retușă rujul și își netezi părul.
Arăta cu adevărat minunat. Obrajii îi erau îmbujorați natural, iar ochii îi străluceau. Părea o femeie care se trezise după un somn lung și greu.
— Ce spectacol frumos ai pus la cale aici, se auzi în spatele ei o voce plină de furie.
Andreea se întoarse brusc.
Radu stătea în mijlocul coridorului. Fața îi era roșie, iar în privire i se citea furia unui om beat.
— Nu înțeleg despre ce vorbești, spuse ea și încercă să treacă pe lângă el.
— Bineînțeles că nu înțelegi! Radu îi blocă drumul. Te prefaci că ești o femeie de afaceri de succes, dar flirtezi fără rușine cu un bărbat bogat.
— Radu, ești beat. Dă-te la o parte și lasă-mă să trec.
— Sunt perfect lucid! Mai făcu un pas spre ea. Văd foarte bine ce se întâmplă. Acum trei ani m-ai părăsit pretinzând că vrei libertate. Iar acum umbli după portofelele altora.
— Ce prostii spui? Andreea se retrase, însă el o apucă de încheietură.
— Adevărul pe care nu vrei să-l auzi! Crezi că nu observ? Ți-ai dat cu rimel, ți-ai pus rochie strâmtă, ți-ai ondulat părul… O femeie îmbătrânită și frustrată își caută un sponsor cu bani!
— Dă-mi drumul imediat! Vocea Andreei tremura de indignare.
— Nici să nu te gândești! Radu o împinse cu spatele la perete. Chiar ți-ai imaginat că Mihai Popescu se va însura cu tine?
— Se va distra puțin, apoi te va arunca la gunoi ca pe un obiect inutil. Cine are nevoie de tine la treizeci și șapte de ani? O femeie singură, plină de resentimente și cu pretenții absurde!
— Ești un ticălos, șopti Andreea, simțind cum i se umplu ochii de lacrimi.
— Eu sunt ticălosul? râse el batjocoritor. Cine mi-a distrus viața acum trei ani?
— Cine a plecat din familie ca să se joace de-a marele antreprenor? Acum te agăți de orice bărbat care are bani. Ești o femeie de vânzare!
— Nu am distrus nimic! izbucni Andreea. Pur și simplu nu am mai vrut să trăiesc lângă tine!
— Nu ai mai vrut? Radu o apucă de umeri și își înfipse degetele în ei. Am fost un soț rău? Îți aduceam bani în casă, nu beam, nu te înșelam. Dar pentru tine niciodată nu era suficient!
— M-ai umilit în fiecare zi! strigă ea. Îmi spuneai mereu că nu știu să fac nimic, că nu sunt bună de nimic și că nu voi reuși niciodată. Pentru tine nu am însemnat nimic!
— Pentru că aveam dreptate! Privește-te! Ești o imitație jalnică de femeie de afaceri, care încearcă să obțină ceva de la un bărbat bogat!
— Nu m-am dat la nimeni! El mi-a făcut propunerea…
— El ți-a făcut propunerea? Radu râse urât. Sigur. Bărbații ca el observă întotdeauna femeile ca tine: singure, înfometate după atenție și disperate.
— Și-a dat imediat seama că în fața lui se află o femeie trecută de prima tinerețe, fără soț și fără copii, cu o afacere de care nu are nevoie nimeni. O pradă perfectă pentru o aventură scurtă!
Andreea încremeni câteva secunde.
Dacă totuși exista un sâmbure de adevăr în vorbele lui? Dacă Mihai voia doar să-și petreacă plăcut seara?
— Ia te uită, vechi prieten. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că poți ajunge atât de jos.
Vocea calmă din spatele lui Radu îl făcu să se întoarcă brusc.
La capătul coridorului se afla Mihai. Chipul lui era rece și imobil.
Radu păli instantaneu și își desfăcu degetele, eliberând încheietura Andreei.
— Domnule Popescu… bâigui el. Nu mă așteptam să…
— Tocmai aceasta este problema ta, spuse Mihai apropiindu-se încet. Nu te gândești niciodată la urmări.
— Domnule Popescu, încercă Radu să se redreseze, nu dați importanță acestei scene. Sunt doar niște neînțelegeri de familie. Nimic serios.
— Neînțelegeri de familie? Mihai îl privi cu dezgust. Așa numești insultele și agresarea unei femei?
— Ați înțeles greșit! Andreea este fosta mea soție și între noi au rămas câteva lucruri nerezolvate.
— Singurul lucru nerezolvat de aici ține de educația ta, îl întrerupse Mihai cu o voce glacială. Pleci chiar acum și nu te mai apropii niciodată de Andreea. M-am făcut înțeles?
— Domnule Popescu, așteptați! Putem să uităm această scenă neplăcută. Recunosc că am greșit. În plus, suntem parteneri de afaceri, companiile noastre au un contract semnat…
— Ce contract? întrebă Mihai surprins.