— Cum adică? În glasul lui Radu se strecură panica. Automatizarea sistemului de management pentru compania „Construct Vest”.
— Specialiștii noștri au lucrat la proiect timp de șase luni. Săptămâna trecută am semnat, în sfârșit, contractul în valoare de nouă milioane.
Andreea stătea lângă perete și privea în tăcere cum expresia lui Mihai devenea de nepătruns.
— Așadar, cu tine a discutat adjunctul meu despre automatizare, spuse el rar. Sincer, nu m-aș fi așteptat la un asemenea comportament din partea unui colaborator.
— Domnule Popescu, vă rog! Radu încercă să zâmbească, însă zâmbetul lui era speriat și jalnic. Viața personală nu are nicio legătură cu relațiile profesionale.
— Pentru mine au legătură, replică Mihai tăios. Nu închei afaceri cu oameni care se poartă astfel cu o femeie. Mâine, departamentul juridic va analiza contractul și va pregăti motivele pentru reziliere.
— Nu puteți face asta! Radu păli și mai tare. Totul a fost încheiat corect și conform legii. Nu am încălcat nimic!
— Vom găsi o cale legală de a opri colaborarea, răspunse Mihai impasibil. Când există voință, asemenea lucruri se pot rezolva. Știi și tu asta.
— Dar noi am cheltuit deja banii! Am făcut un împrumut, am angajat oameni noi și am cumpărat echipamente! Vocea lui Radu urcă aproape până la țipăt.
— Nu mai este problema mea. Acum îi ceri scuze Andreei și pleci.
Radu își plimbă privirea dezorientată de la fosta soție la directorul general. Pe chip i se amestecau frica, disperarea și neînțelegerea.
Nouă milioane… Pentru firma la care lucra, contractul ar fi trebuit să fie cea mai mare afacere a anului.
— Andreea, spuse el jalnic, uitându-se la ea, te rog, vorbește cu el. Explică-i că nu ți-am făcut nimic grav.
— Nu, Radu. Andreea își îndreptă spatele și îl privi liniștit în ochi. Tu ai ales singur să te porți astfel. Tot tu trebuie să suporți urmările.
— Doamne, ce faci? Din cauza unei certe de câteva minute îmi distrugi cel mai important proiect!
— Nu a fost o ceartă de câteva minute, răspunse Andreea încet. În seara asta doar ai arătat cine ești cu adevărat.
Mihai o luă cu grijă de braț.
— Haideți, Andreea. Nu mai avem niciun motiv să rămânem pe acest coridor.
Cei doi se întoarseră în sală, lăsându-l pe Radu singur. El rămase cu capul plecat, privind pierdut podeaua.
Pentru o clipă, Andreei îi fu aproape milă de el. Aproape.
Petrecerea continua. Mirii împărțeau tortul invitaților, cuplurile dansau, iar ospătarii treceau printre mese cu pahare de vin spumant.
Mihai o conduse înapoi la locul lor.
— Îmi pare rău că ați fost nevoită să treceți printr-o scenă atât de neplăcută, spuse el, trăgându-i scaunul.
— Mai degrabă eu ar trebui să-mi cer scuze, răspunse Andreea clătinând din cap. Din cauza mea compania dumneavoastră a rămas fără colaborator.
— Fără colaborator? Dimpotrivă. Am evitat la timp să lucrez cu niște oameni instabili. Credeți-mă, în afaceri nu este suficient ca partea tehnică să fie executată bine. Corectitudinea partenerilor este la fel de importantă.
— Dar ce se va întâmpla cu proiectul dumneavoastră?
— Vom găsi un alt executant. Apropo… Mihai se aplecă puțin spre ea. Dacă agenția dumneavoastră se poate ocupa nu doar de publicitate, ci și de întregul serviciu de relații publice, volumul colaborării ar fi mult mai mare.
Inima Andreei începu să bată mai repede. Un contract pentru promovarea unei companii de asemenea dimensiuni putea ridica agenția ei la un nivel complet nou.
— O asemenea propunere m-ar interesa foarte mult, recunoscu ea.
— Atunci luni nu vom discuta numai despre campania publicitară, ci și despre posibilitatea unei colaborări pe termen lung.
La masa vecină, Oana îi privea nedumerită. Radu nu se mai întorsese în sală — probabil plecase imediat de la nuntă. Tânăra nu înțelegea deloc de ce logodnicul ei dispăruse fără să-i explice nimic.
— Andreea! Cătălina veni spre ei cu chipul strălucind de bucurie. Cum ești? Totul este bine?
— Totul este minunat, zâmbi Andreea. Chiar mai bine decât mi-aș fi putut imagina.
Și era adevărat. Pentru prima dată după multă vreme, simțea că viața se întorsese spre ea cu fața luminoasă. În față i se deschideau oportunități profesionale neașteptate, lângă ea se afla un bărbat inteligent și interesant, iar munca ei era, în sfârșit, recunoscută sincer.
— Cătălina, continuă ea privind chipul fericit al prietenei sale, îți mulțumesc că m-ai invitat. Seara aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aș fi crezut.
Sub masă, Mihai îi strânse ușor mâna. Andreea simți cum în suflet i se aprindea o emoție caldă și luminoasă.
Dreptatea venise abia după ce ea însăși învățase să creadă în puterea sa. Și înțelesese, în cele din urmă, că merita cu mult mai mult.