Dar acestea îi coborâră oricum pe obraji.
— Vă rog, luați asta.
Un bărbat care stătea în apropiere îi întinse o batistă curată.
Andreea se întoarse și văzu un domn elegant, în jur de cincizeci de ani, îmbrăcat într-un costum scump, croit fără cusur.
Luă batista și își tamponă cu grijă colțurile ochilor.
— Vă mulțumesc, șopti ea. Îmi pare rău că m-ați văzut în asemenea stare.
— Mihai Popescu, se prezentă bărbatul. Și nu aveți pentru ce să vă cereți scuze. La nunți emoțiile puternice sunt aproape inevitabile.
— Andreea. Încercă să zâmbească. Deși cred că ne-am mai întâlnit. Acum câțiva ani ați fost la aniversarea fostului meu soț. Vă amintiți?
— Sigur că da! Mihai încuviință cu hotărâre. Dacă nu mă înșel, lucrați în domeniul publicității.
— Așa este, răspunse ea și îi întinse batista.
— Păstrați-o. Bărbatul îi opri ușor mâna. Dacă întrebarea nu este prea personală, ce v-a tulburat atât de tare?
Andreea ezită o clipă, însă dorința de a auzi măcar câteva cuvinte bune fu mai puternică decât prudența.
— Fostul meu soț mi-a dat de înțeles că, în trei ani, nu am realizat nimic. Iar partea cea mai rea este că uneori încep și eu să mă întreb dacă nu cumva are dreptate.
— Permiteți-mi să nu fiu de acord, spuse Mihai, așezându-se lângă ea și sprijinindu-se de balustradă. Acum trei ani v-am remarcat ca pe o gospodină tăcută și foarte nesigură pe ea.
— Astăzi văd în fața mea o femeie independentă, care își cunoaște valoarea. Cu ce v-ați ocupat în tot acest timp? întrebă el cu blândețe.
— Am muncit mult. La început am fost manager într-o firmă de publicitate, iar apoi… mi-am făcut curaj și mi-am deschis propria agenție.
— Serios? În ochii lui Mihai apăru un interes sincer. Cum merg lucrurile?
— Am zece angajați, un birou propriu în centrul orașului și câțiva clienți importanți. Andreea vorbea din ce în ce mai sigur. Săptămâna trecută am câștigat o licitație importantă.
— Este impresionant! Nu oricine ar avea curajul ca, la puțin peste treizeci de ani, să-și schimbe complet viața și să înceapă de la zero. Ați făcut ceva extraordinar. Pentru un asemenea pas este nevoie de multă tărie.
— Sau de disperare, zâmbi ea trist.
— Uneori cele două se confundă aproape complet, recunoscu Mihai. Apropo, agenția dumneavoastră primește clienți noi? Compania mea caută chiar acum un partener pentru promovare.
— Ce fel de companie aveți? întrebă Andreea, trecând imediat la un ton profesional.
— „Construct Vest”. Poate ați auzit de ea? Mihai scoase o carte de vizită din buzunar. Sunt directorul general. Ne pregătim pentru o schimbare amplă de identitate. Vă propun să ne întâlnim luni și să discutăm pe îndelete.
Andreea înghiți cu emoție. Numele companiei era cunoscut de aproape toți locuitorii orașului.
— Desigur! Luă cartea de vizită cu degetele ușor tremurânde. Voi veni cu mare plăcere.
— Atunci este stabilit. Acum cred că ar fi bine să ne întoarcem în sală, spuse Mihai galant. Altfel riscăm să ratăm tortul.
Intrară chiar în clipa în care mirii începeau să taie tortul înalt, împodobit cu flori.
Mihai îi trase scaunul Andreei, așteptă să se așeze și se instală lângă ea, continuând discuția începută pe terasă.
Era un interlocutor remarcabil — inteligent, cultivat și înzestrat cu un umor fin.
— În ce parte a Italiei ați fost? întrebă el când Andreea menționă vacanța de anul trecut.
— În Toscana. Am călătorit singură, adăugă ea. Îmi plac călătoriile pe cont propriu.
— Sunteți o femeie curajoasă, observă Mihai cu admirație. Deși uneori și cele mai frumoase experiențe devin mai plăcute când le împarți cu cineva drag.
În ochii lui apăru o căldură aparte, iar Andreea simți că obrajii îi ard din nou.
La masa alăturată, Radu îi urmărea cu atenție. Paharul din mâna lui nu era, fără îndoială, primul. Fața îi devenise roșie, iar mișcările erau nervoase și repezite.
Oana le povestea ceva noilor ei cunoscuți, însă Radu nu o asculta deloc. Privea numai spre Andreea și spre bărbatul care stătea lângă ea.
— Mai aduceți unul, îi ceru scurt unui ospătar care trecea pe lângă masă, fără să-și desprindă ochii de la cei doi.
Mihai se aplecă spre Andreea și îi șopti ceva la ureche. Ea izbucni într-un râs ușor, limpede și sincer.
Radu strânse paharul cu putere și îi goli conținutul dintr-o singură înghițitură.
— Dragule, mă auzi măcar? Oana îi atinse mâna.
— Da, sigur. Radu se forță să se întoarcă spre ea, dar după nici un minut privirea îi alunecă din nou către fosta soție.
Andreea părea că se schimbă sub ochii lui. Lângă Mihai devenea sigură pe ea, feminină, vie și neobișnuit de interesantă. Iar acest lucru îl irita mai mult decât voia să recunoască.
— Îmi permiteți să vă invit la dans? Mihai îi întinse mâna când formația începu o melodie lentă.
— Cu plăcere, răspunse Andreea, ridicându-se cu o emoție plăcută în suflet.
Pe ring, Mihai se dovedi un partener excelent. O conducea sigur, fără să fie insistent, păstrând între ei o distanță respectuoasă.
Andreea nu mai dansase cu un bărbat de foarte mult timp și aproape uitase cât de plăcut era să simți lângă tine mâini puternice, atenție și o liniște protectoare.