— Să mă îndrăgostesc? — Andrei a râs răutăcios. — Mamă, ce imaginație ai. Ți se pare că arăt ca un romantic fără speranță? Pur și simplu m-am aranjat bine și în viața personală, și la serviciu.
Ioana a închis ochii și a încercat să-și liniștească respirația. Însemna că cele șase luni de căsnicie, pe care ea le crezuse cea mai fericită perioadă din viața ei, pentru soțul ei fuseseră doar o tranzacție avantajoasă. Iar boala inexistentă a mamei lui fusese un mijloc comod de a scoate bani în mod regulat.
— Totuși, mie mi-e puțin frică, — a continuat doamna Viorica. — Dacă într-o zi o apucă s-o propună să meargă cu mine la medic?
— Relaxează-te, mamă. În primul rând, Ioana nu are deloc timp liber. În al doilea rând, nu pricepe nimic din medicină. Îi ajung niște hârtii false. Dacă începe totuși să pună întrebări, îi spun că ți-e rușine să mergi cu ea la consultații sau inventez altceva. Nu-ți face griji.
Ioana și-a apropiat telefonul de ureche.
Deci documentele pe care soacra i le arătase atât de emoționant erau false. Iar ea nici măcar nu încercase să le verifice. Cum să te îndoiești de cuvântul unei rude bolnave?
— Apropo, — a continuat Andrei pe un ton practic, — peste două sau trei luni trebuie să închidem treptat povestea cu procedurile. Încep s-o pregătesc pentru achiziția mașinii. O leg cumva de necesitatea profesională.
— Și dacă Ioana propune să cumpere mașina pe firmă?
— Nu va propune. La ea totul e separat: munca e muncă, familia e familie. Probabil așa a învățat-o tăticul, când i-a pus firma gata făcută pe tavă.
Ioana și-a strâns pumnii până a simțit durere în palme.
Ca și cum ea nu dezvoltase compania timp de cinci ani, ca și cum nu petrecuse nopți fără somn deasupra proiectelor, ca și cum nu căutase clienți, furnizori și angajați. Da, tatăl ei îi oferise capitalul inițial și îi susținuse decizia. Dar tot ce urmase fusese rezultatul muncii ei. În ochii soțului, ea rămăsese oricum o bogătașă prostuță căreia un tată grijuliu îi cumpărase o jucărie scumpă.
— Știi ce e cel mai amuzant? — a continuat Andrei. — Ea chiar crede că sunt nebun după ea. S-o vezi cum radiază când mă întorc acasă. Parcă e un pui de pisică încrezător.
— Andreișor, — vocea mamei lui s-a înmuiat pe neașteptate, — chiar nu simți nimic pentru ea? În fond, fata e bună.
— Ce legătură au sentimentele? Nu sunt un om crud. Sigur că îmi e simpatică. Dar, înainte de toate, Ioana e foarte comodă. Venit mare, perspective excelente și o soție frumoasă, bogată. Cei mai mulți bărbați doar visează la așa ceva.
— Asta e adevărat, — a fost de acord soacra. — Ai grijă doar să nu strici totul. Dacă totuși începe să bănuiască?
— Nu va înțelege nimic. Are prea multă încredere în oameni. De ce crezi că am cerut-o atât de repede de soție? Mi-am dat seama că o femeie ca ea nu rămâne mult timp singură: frumoasă, de succes și bună. O a doua șansă de felul ăsta poate nu mai prindeam.
Ioana s-a ridicat încet din fotoliu și s-a apropiat de fereastră. Dincolo de geam se vedeau acoperișurile caselor din cartierul liniștit de vile. De curând cumpărase acolo o casă spațioasă, cu două etaje. Andrei glumea că acum aveau locul perfect pentru mese mari în familie. Cu doar jumătate de an înainte, cuvintele acelea i se păruseră atât de romantice.
— Ascultă, hai să facem în weekend o cină de familie, — a propus pe neașteptate Andrei. — Ioana chiar întreba zilele trecute când invităm rudele în casa nouă.
— Și la ce-ți trebuie asta?
— Îi arăt ce soț familist și atent sunt. O să fie într-o dispoziție minunată, iar atunci pot începe discuția despre mașină. După o seară caldă în familie, nu are cum să-și refuze soțul iubit.
Cina de familie. Ioana a zâmbit fără voie.
Ce ironie perfectă! Chiar își dorise să invite rudele în casa cea nouă. Voia să le arate cât de unită devenise familia lor și cât de frumos se înțelegeau cu toții. Mai ales era mândră de relația cu doamna Viorica, fiindcă nu orice noră primea o soacră atât de înțeleaptă și grijulie.
— Chiar vrei să organizezi o seară de familie?
— Sigur. Îi chemăm pe sora ei cu soțul, pe fratele meu și restul rudelor. Ioana va fi fericită, iar eu voi primi mașina dorită.
În receptor s-au auzit pași.
— Bine, mamă, trebuie să plec. Trebuie să mă întorc la birou înainte să afle nevastă-mea că n-am fost la muncă.
— Du-te, băiete. Doar să ții minte: în toate trebuie să existe măsură. Mașina e mașină, dar găina care face ouă de aur nu trebuie tăiată prea devreme.
Ioana a auzit o ușă închizându-se, apoi un foșnet. Probabil doamna Viorica își luase, în sfârșit, telefonul în mână. Legătura s-a întrerupt.
Câteva minute, Ioana a rămas nemișcată în fața ferestrei, încercând să înțeleagă tot ce auzise.
Găina care face ouă de aur. O definiție uimitor de exactă.
A zâmbit scurt, fără bucurie, și a deschis aplicația care salva automat convorbirile telefonice.
Obiceiul de a înregistra apelurile îl dobândise încă din primul an în care condusese firma. Atunci, un furnizor încercase să nege niște înțelegeri verbale. De atunci, fiecare conversație era păstrată într-un spațiu securizat de stocare în cloud.