— Nu ai cerut banii cu împrumut. I-ai luat fără acordul meu. Scrie adevărul.
Mihai stătea lângă ea cu fața împietrită.
Când Simona termină, Andreea verifică suma, data, obligația de restituire și semnătura. Apoi puse documentul într-un dosar.
— Acum plecați.
— Andreea, poate nu trebuie să fim chiar atât de radicali, ceru Mihai încet.
— Nu ți-am vorbit ție. Mama și sora ta pleacă acum.
Mariana se ridică prima. Simona își luă geanta.
La ușă, se întoarse.
— Ești mulțumită? Ai distrus relațiile din familie.
Andreea deschise ușa.
— Nu, Simona. Eu doar am pornit înregistrarea.
După plecarea lor, apartamentul se cufundă în liniște.
Mihai rămase în mijlocul holului, fără să știe unde să-și pună mâinile.
Andreea încuie ușa și puse cheile recuperate într-un sertar.
— Mâine schimb încuietorile. Chem un lăcătuș.
— Crezi că vor mai veni?
— Nu știu câte copii ar fi putut face.
Mihai strâmbă din nas.
— Acum mă suspectezi și pe mine?
Andreea îl privi obosită.
— Nu te suspectez că ai furat. Nu mai am încredere în felul în care rezolvi problemele familiei tale.
— Eu nu am știut nimic.
— Dar ai început să-ți aperi mama și sora înainte să auzi faptele.
El deschise gura, însă nu răspunse.
Fața i se făcu cenușie.
— Sunt mama și sora mea.
— Iar eu cine sunt?
Întrebarea rămase între ei.
Mihai se așeză pe bancheta de lângă ușă. Părea că abia atunci înțelegea pentru prima dată că soția lui nu era obligată să stea mereu la coadă, după toate rudele lui.
— Ești soția mea, spuse în cele din urmă.
— Atunci poartă-te în așa fel încât cuvintele acestea să însemne ceva.
A doua zi, Andreea chemă un lăcătuș.
Deocamdată nu depuse plângere. Alese o încuietoare bună, așteptă să se încheie lucrarea și primi un set de chei noi.
Una o păstră la ea, iar pe a doua o puse într-un plic separat.
Nu i-o dădu imediat lui Mihai.
— Vorbești serios? întrebă el seara, când își dădu seama că soția îi deschisese ușa.
— Foarte serios.
— Dar locuiesc aici.
— Da. Însă nu ai văzut nimic greșit în faptul că ai împărțit cheile fără acordul meu. Trebuie să mă asigur că nu se va repeta.
Mihai se scărpină în ceafă.
La început vru să se enerveze, dar se opri.
— Am înțeles.
— Nu, Mihai. Înțelegerea nu înseamnă să spui fraza potrivită la momentul potrivit. Trebuie să-mi redai sentimentul că sunt în siguranță în propria casă.
De data aceasta, el încuviință fără să se certe.
Următoarele zile fură ciudate.
Mariana își suna fiul de câteva ori pe zi, dar Andreea nu asculta conversațiile.
Simona îi trimitea mesaje lungi. La început îi ceru să șteargă filmarea, apoi o acuză pe cumnată de cruzime, iar mai târziu promise că va restitui banii dacă Andreea „încetează presiunile”.
Andreea răspundea doar la esențial: termenul, suma și modalitatea de plată.
Fără discuții despre caractere. Fără justificări.
După o săptămână, Simona viră prima parte.
Banii ajunseră prin Mihai, însă Andreea insistă ca sora lui să treacă la detaliile plății: „Restituire datorie conform declarației”.
La început, Mihai se încordă, apoi chiar el îi ceru Simonei să facă transferul în mod corect.
Era un pas mic, dar Andreea îl observă.
După două săptămâni, Mariana veni fără să anunțe.
Sună la ușă și rămase pe palier, cu o pungă de caise. Avea fața roșie.
Andreea deschise, dar nu o invită înăuntru.
— Trebuie să vorbesc cu fiul meu.
— Mihai este la serviciu.
— Aștept.
— Nu.
Soacră-sa o privi de parcă ușa refuza dintr-odată să-și mai îndeplinească menirea.
— Sunt mama lui.
— Știu.
— Nici măcar nu mă lași să trec pragul?
— Astăzi, nu.
Mariana puse punga pe podea, apoi o ridică din nou.
— O să ajungi să-l faci pe Mihai să plece de lângă tine.
Andreea își înclină ușor capul.
Soacră-sa apăsa pe aceleași butoane ca înainte, dar ele nu mai funcționau.
— Dacă soțul meu pleacă fiindcă îmi apăr banii și locuința, atunci problema nu a fost încuietoarea.
— Ești o femeie fără inimă.
— Nu. Doar am încetat să fiu comodă pentru toată lumea.
Andreea închise ușa calm.
Apoi îi scrise soțului:
„Mama ta a venit fără să anunțe. Nu am lăsat-o să intre. Te rog să-i explici că, de acum, vizitele trebuie stabilite dinainte.”
Mihai o sună aproape imediat.
Andreea se pregăti pentru o nouă ceartă, dar auzi:
— Am înțeles. Vorbesc eu cu ea.
— Bine.
— Andreea… chiar voi vorbi.
Și își ținu promisiunea.
Seara, Mariana trimise un mesaj scurt:
„Data viitoare te anunț.”
Fără scuze, dar și fără amenințări.
Pentru ea, era aproape o recunoaștere imposibilă a limitei altcuiva.
Până la sfârșitul lunii, Simona restituise întreaga sumă.
Andreea nu întrebă de unde găsise banii. Nu mai era interesată de poveștile tragice ale altora atunci când acestea erau folosite pentru a justifica accesul la seiful ei.
Nu aruncă declarația. O puse într-un dosar, împreună cu o copie a filmării.
Nu din răzbunare.
Pentru a nu uita.
Cu Mihai, lucrurile fură mai dificile.
Banii se întoarseră mai repede decât încrederea.
El încerca să fie mai atent. O întreba dacă trebuie să o ducă pe Elena la vreun control, se oferi singur să plătească livrarea medicamentelor și încetă să-i povestească mamei sale detalii din viața lor de cuplu.