Dacă Mariana plecase din proprie inițiativă, de ce nu încercase el să încheie căsătoria pe cale legală?
Dacă într-adevăr încercase să o găsească, de ce lăsase scrisoarea nedeschisă atâția ani?
Dacă avusese intenția sinceră de a îndrepta lucrurile, de ce se căsătorise din nou fără să încheie prima căsătorie?
Întrebările se înmulțeau.
Răspunsurile aproape că lipseau.
Spre seară, Ana plecă la părinții ei.
Dumitru nu încercă să o oprească.
El o ajută doar să ducă valiza până la mașină.
Pe tot drumul, Ana privi pe geam fără să vadă cu adevărat nimic.
Mama ei îi deschise imediat ușa.
O singură privire îi fu suficientă.
— Ce s-a întâmplat?
Atunci, pentru prima dată în acea zi, Ana începu să plângă.
Nu zgomotos.
Nu cu țipete sau crize.
Lacrimile îi curgeau pur și simplu pe obraji, fără să le poată opri.
Târziu în noapte, după ce părinții ei se culcară, telefonul sună pentru scurt timp.
Mesajul venea de la un număr necunoscut.
„Ana? Am primit numărul dumneavoastră de la angajații stării civile. Cred că trebuie să ne întâlnim. Este vorba despre Dumitru și prima lui căsătorie. Nu cunoașteți întreaga poveste.”
Ana reciti mesajul de mai multe ori.
Apoi privi ceasul.
Era aproape miezul nopții.
După câteva clipe sosi un al doilea mesaj.
„Mă numesc Elena. Am fost avocata Marianei.”
Somnul îi dispăru pe loc.
Degetele îi înghețară.
Ana răspunse scurt:
„De unde știți despre căsătoria mea?”
Telefonul sună aproape imediat.
— Bună seara, se auzi o voce feminină calmă. Îmi pare rău că vă sun atât de târziu. Dar s-ar putea să avem mai puțin timp decât credeți.
— Despre ce vorbiți?
La celălalt capăt al firului se lăsă o scurtă pauză.
Apoi femeia rosti o propoziție care îi făcu inima Anei să se oprească.
— Problema nu este doar faptul că Dumitru figurează încă drept soțul unei alte femei. Asta reprezintă numai o parte din întreaga situație. Motivul real pentru care starea civilă v-a sunat separat, fără el, are legătură cu niște documente găsite în arhivă împreună cu actele primei căsătorii.
— Ce fel de documente?
— Sunt documentele pe care vreau să vi le arăt personal.
— De ce nu-mi puteți spune acum?
— Pentru că unele lucruri trebuie văzute cu ochii dumneavoastră.
Ana se lăsă încet pe scaun.
Dincolo de fereastră, orașul își continua viața obișnuită.
Mașinile treceau pe stradă.
În ferestrele clădirilor din jur se aprindeau lumini.
Dar înăuntrul ei se năștea senzația că totul abia începea.
Iar adevărul care dimineața i se păruse îngrozitor putea fi doar prima pagină a unei povești cu mult mai complicate.
Ana stătea în întuneric și nu aprindea lumina. Telefonul se afla pe birou, iar ecranul se aprindea din când în când din cauza unor notificări noi. Ea nu mai răspundea.
Cuvintele femeii necunoscute îi răsunau necontenit în minte.
„Nu cunoașteți întreaga poveste.”
Nu sunase ca o amenințare.
Mai degrabă ca o constatare.
Dimineața, Ana luă în cele din urmă o hotărâre.
O oră mai târziu, taxiul opri lângă o clădire mică din centrul orașului. Pe ușă se afla un singur semn discret: consultanță juridică.
Elena era o femeie de aproximativ cincizeci de ani, cu o privire atentă și stăpânită. Vorbea liniștit, ca și cum fiecare cuvânt fusese cântărit înainte de a fi rostit.
— Vă mulțumesc că ați venit, spuse ea, închizând ușa biroului. Înțeleg cum trebuie să arate toate acestea din afară.
Ana se așeză în fața ei.
— Explicați-mi imediat. Fără aluzii.
Elena deschise o mapă.
— Mariana nu a dispărut pur și simplu.
Ana se încordă.
— A murit.
Tăcerea deveni aproape palpabilă.
— Acum cinci ani, continuă avocata. Cauza oficială a fost un accident. Totuși, actele au fost întocmite cu încălcări.
Ana se aplecă brusc înainte.
— Dumitru mi-a spus că este în viață.
— Asta a crezut și el.
— Sunteți sigură?
Elena scoase câteva copii ale unor documente.
— Acesta este certificatul de deces. Iar acestea sunt materialele verificării realizate ulterior.
Mâinile Anei se răciră.
— Atunci de ce apare în continuare ca fiind căsătorit?
— Pentru că divorțul nu fusese niciodată înregistrat, iar informația despre deces fusese introdusă inițial greșit în sistem.
— Cum este posibil așa ceva?
— A existat o eroare la transmiterea datelor între regiuni. Se întâmplă foarte rar, dar este posibil.
Elena tăcu.
Pentru Ana erau prea multe informații deodată.
— Și ce legătură are asta cu mine?
Avocata o privi direct.
— În ziua înregistrării căsătoriei dumneavoastră, arhiva a primit o actualizare. Sistemul a scos la iveală simultan neconcordanța dintre două acte valabile: primul certificat de căsătorie și cel încheiat cu dumneavoastră.
Ana expiră încet.
— Din acest motiv am fost chemată singură?
— Nu numai din acest motiv.
Elena scoase un alt document.
— Mai există o problemă importantă.
Ana luă foaia.
Și încremeni.
Era o cerere depusă de Dumitru cu șase luni înainte.
O solicitare oficială pentru recunoașterea încetării primei căsătorii, cu efect retroactiv.
— A încercat să îndrepte situația, spuse avocata cu glas scăzut. Dar nu a reușit să ducă procedura până la capăt.