În aceeași seară, Valentina veni la Elena. Nu o anunță înainte. Apăsă soneria, iar când ușa se deschise, intră fără să aștepte invitație.
— M-a sunat Andrei. Mi-a spus că ieri ai făcut un scandal.
— Bună seara, Valentina. Dacă tot ai intrat, poftiți, luați loc.
Soacra ei se așeză în fotoliul din sufragerie și își netezi poalele hainei de cașmir.
— Elena, am trăit mai mult decât tine și înțeleg câte ceva despre viață. Nu te amesteca în lucruri care nu te privesc.
Elena se așeză în fața ei.
— Infidelitatea soțului meu nu mă privește?
— Andrei trece printr-o perioadă dificilă. Promovare, responsabilități, stres. Uneori are nevoie să se detașeze. Nu transforma totul într-o tragedie.
Elena simți cum i se încing obrajii, dar răspunse fără să ridice vocea:
— Îmi cereți să accept amanta lui și să mă prefac că nu știu nimic?
— Îți spun că o soție chibzuită știe să nu vadă lucrurile care îi pot distruge căsnicia. Dacă familia îți este importantă, încetează cu circul acesta.
— Și dacă nu mai vreau să trăiesc într-o familie în care sentimentele mele nu interesează pe nimeni?
Valentina zâmbi rece.
— Unde te vei duce fără Andrei? Apartamentul este al lui, mașina la fel. El te întreține. Gândește înainte să vorbești.
Elena se ridică încet. De data aceasta știa exact ce avea de spus.
— Ascultați-mă până la capăt. Apartamentul a fost cumpărat de Mihai, fostul dumneavoastră soț. Ni l-a dăruit la nuntă, dar l-a trecut pe numele meu. Este casa mea. Iar dumneavoastră stați aici și mă învățați să suport trădarea fiului dumneavoastră.
Valentina păli.
— Nu este adevărat. Andrei a cumpărat singur apartamentul.
— Asta v-a spus el? Îi place ca toți să creadă că a reușit fără ajutorul nimănui. Actele sunt aici. Pot să vi le aduc.
Valentina se ridică brusc.
— Unde vrei să ajungi?
— Sunt foarte clară. Ați venit în casa mea ca să apărați un bărbat care mă înșală. Și știți perfect ce înseamnă să fii amantă. Ani la rând v-ați întâlnit cu șeful dumneavoastră cât timp el era în viață.
Între ele se așternu o tăcere grea. Valentina rămase nemișcată, doar degetele mâinii drepte tremurându-i aproape imperceptibil.
— Cine ți-a spus asemenea mizerii?
— Mihai. Fostul dumneavoastră soț. Știa tot și a tăcut de dragul fiului său. Acum două zile l-am sunat și i-am cerut ajutorul. Atunci mi-a spus adevărul.
Valentina își luă geanta de pe scaun.
— O să regreți. Nici nu-ți imaginezi ce greșeală faci.
— Greșeala mea a fost că am tăcut patru luni. Acum nu mai tac. Vă rog să plecați din apartamentul meu. Și spuneți-i lui Andrei că mâine, la ora unsprezece, poate veni să-și ia lucrurile.
Andrei nu veni la unsprezece. Apăru la nouă dimineața. Deschise ușa cu furie, intră și ridică imediat glasul:
— Ce faci?! De ce l-ai sunat pe soțul Cristinei? Ce i-ai spus mamei? De ce l-ai implicat pe tata? Vrei să-mi distrugi viața?
Elena stătea lângă masă, cu documentele întinse în fața ei. Alături se afla Mihai, un bărbat solid, trecut de șaizeci de ani, cu tâmplele încărunțite. Lângă fereastră stătea Victor, prietenul lui vechi. Veniseră împreună cu aproape jumătate de oră în urmă.
— Așază-te, spuse Mihai cu voce joasă.
— Tată, ce cauți aici? Eu și Elena ne vom lămuri singuri.
— Ți-am spus să te așezi.
Andrei rămase în picioare. Se apropie de soția lui și se aplecă spre ea.
— Îți dai seama ce ai făcut? Daniel a sunat-o pe Cristina și a urlat la ea! Are copil, are familie! Tu ai distrus totul!
Elena îi susținu privirea fără să se retragă.
— Eu nu aveam familie? Viața mea putea fi distrusă fără nicio problemă?
— Nu e același lucru!
— Ba da, Andrei. Te-ai obișnuit să-ți găsesc scuze, să tac și apoi să-ți pregătesc cina. Nu voi mai face asta.
Andrei îi apucă încheietura. O strânse atât de tare, încât pielea se albi sub degetele lui.
— Sună-l pe Daniel. Spune-i că ai inventat totul.
Mihai se ridică. Victor se îndepărtă de fereastră.
Dar Elena fu mai rapidă.
Își smulse mâna și îl lovi pe Andrei peste obraz. Palma răsună sec în încăpere. El se clătină, își duse mâna la față și o privi uluit. Elena nu-l mai văzuse niciodată atât de neputincios.
— M-ai lovit?
— Tu m-ai prins de mână, Andrei. În fața tatălui tău. Dacă mai încerci vreodată să mă reții cu forța, cer imediat ajutor. Înțelegi ce ai făcut?
Mihai se apropie de fiul său. Erau aproape de aceeași înălțime, dar acum tatăl părea mult mai impunător.
— Am tăcut patruzeci de ani, spuse el. M-am prefăcut că totul este în regulă. Când mama ta mergea ani la rând la șeful ei, am suportat de dragul tău. Am vrut să ai în continuare o casă și o familie. Iar acum văd ce ai învățat: țipi la soția ta pentru că încearcă să se apere.
— Tată, despre ce vorbești?
— Mama ta a fost amanta lui Popescu timp de doisprezece ani. Tu erai mic și nu observai nimic. Eu nu am plecat pentru că mi-a fost teamă să nu te las fără tată. Iar acum stai aici și îi ceri Elenei să mintă pentru tine.
Mâinile lui Andrei căzură pe lângă trup. Obrajii i se înroșiră din nou, dar nu din cauza palmei.
— Ai știut tot timpul?