— E doar pentru puțin timp, — și-a spus Andreea. — Câteva zile. Trebuie doar să am răbdare.
A spălat singură toate vasele, le-a pus la uscat și, în sfârșit, s-a îndreptat spre baie. Din sufragerie continuau să vină voci ridicate, râsete și clinchetul dozelor lovite una de alta. După toate aparențele, musafirii abia începeau să se distreze. Niciunuia nu-i trecuse prin minte că Andreea fusese toată ziua la muncă și avea și ea dreptul la puțină liniște. Până și Mihai părea să fi uitat complet de soția lui.
— Bine atunci, — și-a zis ea în gând, încuiind ușa băii. — Poate măcar aici reușesc să am jumătate de oră de pace.
A umplut cada cu apă fierbinte, a pus spumă parfumată și și-a lăsat mușchii încordați să se relaxeze. Pleoapele i s-au îngreunat treptat, iar mintea a început să se desprindă de vocile și zgomotul de dincolo de perete. Dar nu trecuseră nici cincisprezece minute când din sufragerie au izbucnit alte strigăte, glume rostite tare și muzică pornită de cineva pe telefon.
Andreea a înjurat încet. A mai rămas câteva minute în apă, apoi s-a șters, și-a pus pijamaua și s-a dus în dormitor. A scos din sertar dopurile de urechi, și le-a pus și abia atunci a reușit să adoarmă, cu vacarmul redus la un zumzet surd și monoton.
Dimineața a găsit-o într-o lumină puternică de soare, însoțită de gemetele plângăcioase venite din bucătărie.
— Doamne, îmi crapă capul, — se văita Mihai, așezat la masă. — Cum o să muncesc eu astăzi? Cine s-ar fi gândit că de la niște bere poți să te simți atât de rău…
Își ținea tâmplele în palme și o privea pe Andreea cu speranță.
Ea își bea cafeaua fără să spună nimic. În ochii ei nu era nici milă, nici dorința de a-l ajuta. În orice altă dimineață i-ar fi adus deja un calmant, i-ar fi pus un pahar cu apă în față și l-ar fi întrebat dacă mai are nevoie de ceva. De data aceasta, soțul ei a primit doar tăcere rece și indiferență.
Mihai a așteptat o vreme o reacție, dar n-a venit nimic. A tușit stânjenit, a întins mâna spre cană, a atins din greșeală lingurița, iar aceasta a căzut pe masă cu un zgomot ascuțit. Andreea nici măcar nu și-a întors capul.
— Andreea… — a început el cu grijă. — De ce ești atât de tăcută? S-a întâmplat ceva? Ai probleme la serviciu?
Ea și-a băut ultima înghițitură de cafea, s-a ridicat de la masă și i-a răspuns fără să-l privească:
— Ieri ai hotărât singur pentru amândoi. Acum descurcă-te singur cu urmările.
După aceea, Andreea a mers în dormitor să se pregătească de lucru, lăsându-l pe Mihai singur în bucătărie, cu mahmureala, cu gândurile lui grele și cu un sentiment de vinovăție care începea să crească.
După ce Andreea și Mihai au plecat, apartamentul a devenit aproape complet liniștit. Doar televizorul și semnalele scurte ale telefoanelor mai tulburau tăcerea. Ioana se întinsese pe canapea și derula fără sfârșit rețelele sociale, iar Radu, încă somnoros, s-a târât spre bucătărie în căutarea a ceva de mâncare.
— Nu e nimic de mâncat pe aici? — a întrebat el nemulțumit, deschizând frigiderul.
— Uită-te mai bine. Poate a rămas ceva de aseară, — a răspuns Ioana leneș, fără să-și desprindă privirea de la ecran.
Radu a cercetat rafturile și a zâmbit strâmb, dezamăgit. Toate resturile cinei fuseseră mâncate încă din timpul nopții. Mai erau legume, câteva bucăți de brânză și un pachet mare de file de curcan. A găsit două iaurturi și le-a mâncat unul după altul, fără să se uite măcar la termen. Apoi a luat o franzelă și și-a făcut câteva sandvișuri. Când a simțit mirosul de mâncare, Ioana s-a ridicat și ea de pe canapea și a venit în bucătărie. După câteva ore, în frigider mai rămăseseră doar pachetul de curcan și un borcan cu muștar.
Bineînțeles, nici Ioana, nici Radu nu s-au gândit să șteargă firimiturile de pe masă sau să spele farfuriile folosite.
Seara, când Andreea a intrat în apartament, a înțeles din prima că nici de data aceasta nu avea parte de odihnă. Casa arăta de parcă în ea se ținuse un picnic gălăgios timp de câteva zile. Haine, ambalaje și vase murdare erau împrăștiate peste tot. Iar în mijlocul dezordinii, Ioana stătea la bucătărie cu un picior peste celălalt și vorbea vesel la telefon cu o prietenă.
Andreea a simțit cum furia i se ridică în piept. Cu o seară înainte încercase să fie înțelegătoare, dar acum, privind chiuveta plină, firimiturile de pe masă și frigiderul aproape gol, nu mai avea nicio intenție să se abțină.
— Bună seara, — a spus ea rece, intrând în bucătărie.
Ioana s-a întors și i-a făcut vesel cu mâna.
— Vai, Andreea, bună! Vorbesc cu Cristina. Cum ți-a fost ziua?
— Cum crezi că putea să fie? — a răspuns Andreea încet, dar tăios. — M-am întors de la serviciu și am găsit o bucătărie murdară, un frigider gol și doi adulți care nu fac nimic și stau în casa mea de parcă ar fi venit la pensiune.
Ioana și-a strâns nemulțumită buzele.
— De ce începi imediat așa? Doar stăm aici temporar, nu pentru totdeauna. Da, am mâncat din cumpărături. Dar nu e vina mea că ni s-a făcut foame.