— Andreea, totul s-a întâmplat pe neașteptate. Pe Ioana au dat-o astăzi afară din apartamentul închiriat. Proprietara a aflat că nu locuia singură, ci împreună cu Radu, deși nu se înțeleseseră deloc așa. Apoi a ieșit la iveală că făceau destul de des seri zgomotoase, iar o vecină se plânsese de câteva ori. Până la urmă, femeia n-a mai suportat și i-a dat afară pe amândoi. La propriu: i-a pus să-și strângă lucrurile și i-a trimis în stradă.
În seara aceea, Andreea se întorcea acasă după o zi de muncă obositoare și nu-și dorea decât puțină liniște. În minte își făcuse deja planul: să pregătească ceva simplu de mâncare, să stea într-o baie fierbinte, apoi să urmărească un serial ușor, fără să mai vorbească cu nimeni. Numai că, imediat ce a intrat, a zărit în hol două perechi de încălțăminte pe care nu le recunoștea. Mihai chemase iar pe cineva în vizită fără s-o anunțe.
În sufragerie, pe canapeaua moale, stăteau comod sora lui, Ioana, și noul ei iubit, Radu. Bărbatul avea un aparat foto atârnat pe umăr și povestea ceva foarte însuflețit, gesticulând larg. Ioana râdea cu poftă și răsfoia un album pe care îl ținea pe genunchi. Mihai însă nu se vedea nicăieri.
Andreea s-a oprit în prag.
— Ioana? Ce faci aici?
Râsul s-a stins într-o clipă. Cumnata a tresărit și s-a uitat la ea de parcă fusese surprinsă făcând ceva ce nu trebuia.
— Vai, Andreea, bună! — a spus repede. — Mihai ne-a chemat. A zis că tu sigur n-o să ai nimic împotrivă.
Andreea și-a încruntat sprâncenele. Nimeni nu o sunase și nimeni nu-i spusese că în seara aceea aveau musafiri. Tocmai voia să întrebe ce se întâmplă, când cheia s-a răsucit în yală. Peste câteva secunde, Mihai a intrat în hol cu două sacoșe mari și grele, câte una în fiecare mână.
— Am ajuns și eu! — a răsuflat el, încercând să-și tragă sufletul. — La magazin era o coadă de nu se mai termina. Până am găsit tot, până am plătit… am pierdut aproape o oră.
A pus sacoșele jos și, când și-a privit soția, i-a observat imediat expresia încordată. Înțelegând că discuția nu avea să fie ușoară, s-a grăbit să explice.
— Andreea, s-a întâmplat totul dintr-odată. Pe Ioana au scos-o astăzi din chirie. Proprietara a descoperit că Radu stătea acolo cu ea, deși nu asta fusese înțelegerea. După aceea a aflat și despre serile lor gălăgioase, plus că vecina se plânsese de câteva ori. Până la urmă s-a enervat și i-a dat afară pe amândoi. Nu e o figură de stil: i-a pus să-și strângă lucrurile și să plece imediat.
Andreea și-a mutat privirea spre Ioana. Tânăra a ridicat din umeri cu un aer vag, de parcă nimic din toate acestea nu ar fi depins de ea.
— N-am crezut că proprietara o să reacționeze chiar așa, — a murmurat Ioana. — Dar chiar nu avem unde să mergem acum. Nu te superi dacă stăm la voi câteva zile, eu și Radu?
— Câteva zile? — a repetat încet Andreea, simțind cum se destramă în fața ochilor toate planurile ei pentru odihnă și liniște.
A tăcut câteva clipe, încercând să-și țină nervii în frâu și să nu spună tot ce îi trecea prin cap. Apoi a răspuns calm, dar ferm:
— Bine. Dar chiar vorbim despre câteva zile. Și vreau fără gălăgie, fără petreceri și fără dezordine permanentă. Nu am de gând să servesc pe nimeni și nici să fac pe menajera în propria casă.
— Sigur, Andreea, normal! — s-a grăbit Ioana. — O să fim atât de liniștiți, că nici n-o să simți că suntem aici.
— Mulțumesc, — a spus Mihai, vizibil ușurat, și și-a cuprins soția pe după umeri.
— O să rezolvăm cât putem de repede problema cu locuința, — a promis imediat Ioana.
Cumnata părea încântată, aproape ca o fetiță căreia i se permisese să rămână peste noapte la o prietenă. S-a ridicat repede de pe canapea și a mers în bucătărie să desfacă cumpărăturile. Andreea a oftat și a urmat-o. Sacoșele erau pline ochi: câteva doze de bere, chipsuri, colțunași congelați, pui, curcan, un pachet de paste, o sticlă de suc carbogazos, legume și câteva fructe.
Ioana a scos imediat o pungă de chipsuri, a rupt-o fără nicio jenă și s-a așezat pe un scaun. A început să ronțăie zgomotos, de parcă nu venise să ceară adăpost pentru câteva zile, ci se instalase într-o pensiune. Între timp, Mihai și Radu și-au luat câte o bere și s-au mutat în sufragerie. N-a trecut mult și de acolo s-au auzit din nou discuții animate și hohote de râs.
Andreea a rămas singură lângă aragaz. Aproape mecanic, a scos carnea de pui și pastele, iar după vreo patruzeci de minute a pus pe masă o cină simplă: carne prăjită și paste. Nu era nimic sofisticat, dar mâncarea era gustoasă și sățioasă. Numai că, din clipa în care i-a chemat pe toți la masă, farfuriile s-au golit aproape instantaneu. Nimeni nu i-a mulțumit. Nimeni nu s-a oferit să strângă vasele, să curețe masa sau măcar să ducă farfuriile până la chiuvetă.
Andreea i-a privit în tăcere. Ioana, mulțumită, s-a întors în sufragerie, iar Mihai și Radu și-au reluat conversația și au deschis încă o doză de bere fiecare.
A tras adânc aer în piept, fără să-și mai ascundă iritarea. Mâncarea fusese terminată până la ultima îmbucătură. Nu rămăsese nici măcar o porție pe care să și-o ia a doua zi la serviciu.