Elena și-a așezat palma pe umărul lui Sandu.
— Sunt mândră că port numele Munteanu. Și aș prefera să-mi petrec întreaga viață lângă acest „porc” decât o singură zi în preajma unor oameni atât de falși ca voi.
Sala a amuțit.
Raluca rămăsese umilită în fața tuturor.
Sandu s-a uitat la Elena și a văzut în ea curaj, loialitate și iubire.
Exact femeia pe care o căutase toată viața.
— Elena, a șoptit el.
— Hai acasă.
ADEVĂRUL
Înapoi la conac, Elena l-a ajutat pe Sandu să ajungă în dormitor.
— Să vă pregătesc un ceai, domnule Sandu? a întrebat ea cu aceeași grijă.
— Nu, a răspuns el.
Vocea lui se schimbase brusc.
Nu mai era răgușită și greoaie.
Acum suna profund, cald și incredibil de atrăgător.
— Elena… uită-te la mine.
Sandu s-a ridicat încet din scaunul rulant.
Elena a tras brusc aer în piept.
— P-puteți să stați în picioare?
— Pot mult mai mult de atât, Elena, a spus el zâmbind.
S-a întors spre oglindă, și-a dus mâna la gât și a început să desprindă o fâșie subțire de silicon.
Ochii Elenei s-au mărit.
Încet, strat după strat, Sandu își înlătura deghizarea.
A scos proteza care îi făcea fața umflată și plină de cicatrici.
Apoi a renunțat la costumul de aproape cincizeci de kilograme care îi transforma trupul într-o masă uriașă.
La urmă și-a dat jos peruca ce îl făcea să pară chel.
În doar câteva minute, „Miliardarul-porc” dispăruse.
În fața Elenei se afla un bărbat puțin trecut de treizeci de ani, înalt, musculos, cu trăsături puternice și o frumusețe care îți tăia respirația.
Alexandru Munteanu.
Adevăratul Alexandru.
Elena, copleșită, s-a așezat pe marginea patului.
— C-cine sunteți?
Alexandru a îngenuncheat în fața ei și i-a luat mâinile.
— Sunt tot eu, Elena. Sandu, a spus el încet.
— D-dar de ce? De ce v-ați prefăcut?
— Obosisem, a mărturisit Alexandru.
— Fiecare femeie pe care am întâlnit-o îmi iubea chipul și averea. Când Raluca m-a trădat, mi-am jurat că nu mă voi căsători până când nu voi găsi o femeie care să-mi iubească sufletul, nu învelișul frumos.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— De aceea am pus masca. M-am transformat într-un monstru. Am căutat o femeie care să-mi suporte mirosul, greutatea și furia.
Iar acea femeie ai fost tu. În seara asta m-ai apărat. M-ai iubit chiar și atunci când erai convinsă că eu nu am nimic de oferit.
— Alexandru… a izbucnit Elena în plâns.
— Ai trecut încercarea, Elena. Iar acum îți dau întreaga mea avere, inima mea și chipul meu adevărat.
Elena și-a îmbrățișat soțul.
Nu pentru că se dovedise frumos.
Ci pentru că iubirea lor demonstrase deja că era reală.
În dimineața următoare, întreaga țară vorbea despre „transformarea miraculoasă” a lui Sandu.
Oamenilor nu le venea să creadă că văd un miliardar uluitor de frumos alături de soția lui simplă.
Raluca și chiar rudele Elenei au încercat să se apropie de ei pentru bani, dar paza nu le-a permis să intre.
— Ușile acestei case sunt deschise numai pentru oamenii cu inimă sinceră, a spus Alexandru într-un interviu.
Elena și Alexandru au trăit ani lungi și fericiți.
Povestea lor a devenit dovada vie că adevărata frumusețe nu poate fi văzută cu ochii — ea poate fi recunoscută numai cu inima.
Partea a doua: Prețul măștii
În dimineața de după dezvăluire, lumina soarelui care trecea prin perdelele transparente ale conacului Munteanu părea altfel — mai limpede, mai tăioasă și mai sinceră.
Elena nu s-a mai trezit în sunetul respirației grele a unui bărbat masiv.
L-a găsit pe Alexandru așezat lângă fereastră. În halatul lui de mătase, semăna cu un zeu grec și privea concentrat ceva pe tabletă.
„Miliardarul-porc” nu mai exista.
În locul lui rămăsese un bărbat atât de atrăgător, încât frumusețea lui părea, pentru Elena, o altă formă de cruzime.
— Te uiți la mine, a spus Alexandru cu o voce catifelată, fără să-și întoarcă măcar capul.
— Nu înțeleg cine ești, a șoptit Elena, ridicându-se ușor și strângând cearșaful la piept. Bărbatul de care am avut grijă era irascibil și mirosea a unguent. Iar tu… tu semeni cu un străin.
Alexandru s-a ridicat și a venit spre pat.
Fiecare mișcare a lui era puternică, sigură și surprinzător de elegantă.
A îngenuncheat din nou lângă ea, la fel cum făcuse în noaptea trecută.
— Sufletul meu nu s-a schimbat, Elena. Doar învelișul s-a schimbat. Sunt același om care a aruncat farfuria doar ca să vadă dacă vei țipa. Sunt același bărbat care te asculta în timp ce-mi șopteai și-mi masai picioarele, iar eu mă prefăceam că dorm.
Pentru Elena însă, adevărul nu era deloc simplu.
Ea se îndrăgostise de un om despre care credea că este frânt, iar acum afla că el ținuse în mâini, de la început, fiecare piesă a poveștii lor.
VULTURII SE ADUNĂ
„Transformarea miraculoasă” nu o zdruncinase numai pe Elena.
Ea devenise un semnal pentru toți cei care adulmecau bani.
Nu trecuseră nici patruzeci și opt de ore, iar la porțile conacului se adunase deja lume.
Primul a venit Gheorghe, tatăl Elenei.
Nu venise să-și ceară iertare pentru că își vânduse propria fiică.
A apărut zâmbind larg și cu mâna întinsă.