Andreea i-a privit în tăcere. Ioana se întorsese mulțumită în sufragerie, iar Radu și Cătălin continuau să vorbească, deschizând încă o doză de bere.
A tras aer adânc în piept, fără să mai încerce să-și ascundă iritarea. Cina fusese terminată până la ultima bucățică. Nu mai rămăsese nici măcar o porție pe care să o ia a doua zi la serviciu.
„Nu durează mult”, și-a spus ea. „Doar câteva zile. Trebuie să rezist.”
A spălat singură toate vasele, le-a așezat la uscat și, în cele din urmă, s-a retras în baie. Din sufragerie veneau în continuare glasuri puternice, râsete și zgomotul dozelor lovite una de alta. După cum suna atmosfera, oaspeții abia începeau să se distreze. Nici unuia nu părea să-i treacă prin minte că Andreea lucrase toată ziua și ar fi vrut să se odihnească. Până și Radu se purta de parcă uitase complet că soția lui era acolo.
„Bine atunci”, și-a spus ea în timp ce încuia ușa băii. „Poate măcar aici prind jumătate de oră de liniște.”
A umplut cada cu apă fierbinte, a turnat spumă parfumată și și-a lăsat mușchii încordați să se relaxeze. Pleopele i s-au îngreunat treptat, iar gândurile au început să se desprindă de vocile de dincolo de perete. Numai că nici un sfert de oră nu trecuse când din sufragerie au izbucnit alte strigăte, glume spuse tare și muzică pornită de pe telefon.
Andreea a înjurat în șoaptă. A mai rămas câteva minute în apă, apoi s-a șters, și-a pus pijamaua și s-a dus în dormitor. A scos din sertar dopurile de urechi, și le-a pus și abia atunci a reușit să adoarmă, cu zumzetul petrecerii redus la un murmur îndepărtat.
Dimineața a venit cu soare puternic și cu gemete jalnice din bucătărie.
— Doamne, îmi crapă capul, se plângea Radu, așezat la masă. Cum naiba mă duc azi la muncă? Cine s-ar fi gândit că de la niște bere poate să-ți fie atât de rău?
Își ținea tâmplele cu palmele și arunca din când în când spre soție o privire plină de speranță.
Andreea își bea cafeaua fără să spună nimic. Nu exista nici urmă de compasiune în ochii ei și nici intenția de a-l ajuta. În altă dimineață, i-ar fi căutat deja o pastilă, i-ar fi pus un pahar cu apă în față și l-ar fi întrebat dacă are nevoie de altceva. De data aceea, Radu a primit doar tăcere rece și indiferență.
A așteptat câteva momente să obțină măcar o reacție. Cum ea nu a spus nimic, și-a dres glasul, s-a întins după cană și a lovit din greșeală lingurița. Metalul a căzut cu zgomot pe masă. Andreea nici măcar nu și-a întors capul.
— Andreea… a început el cu grijă. De ce ești așa tăcută? S-a întâmplat ceva? Ai probleme la serviciu?
Ea și-a terminat liniștită cafeaua, s-a ridicat și, fără să-l privească, i-a răspuns:
— Ieri ai luat singur o decizie pentru amândoi. Acum te ocupi singur de consecințele ei.
Apoi s-a dus în dormitor să se pregătească de serviciu, lăsându-l pe Radu singur în bucătărie, cu mahmureala lui, cu gândurile grele și cu un sentiment de vinovăție care începea să crească.
Mai târziu, Cătălin a deschis larg frigiderul.
— Nu mai e nimic de mâncare prin casă? a întrebat el nemulțumit.
— Uită-te mai bine. Poate a rămas ceva de aseară, a răspuns Ioana leneș, fără să-și desprindă privirea de la telefon.
Cătălin a cercetat rafturile și a pufnit dezamăgit. Resturile de la cină le terminaseră în timpul nopții. Mai erau câteva legume, niște felii de cașcaval și o caserolă mare cu file de curcan. A găsit două iaurturi și le-a mâncat unul după altul, fără să se uite măcar la data de expirare. Apoi a scos o franzelă și și-a făcut câteva sandvișuri. Mirosul a atras-o și pe Ioana, care s-a ridicat de pe canapea și a venit în bucătărie. Peste câteva ore, din frigider nu mai rămăseseră decât caserola cu curcan și un borcan de muștar.
Bineînțeles, nici Ioana, nici Cătălin nu s-au obosit să șteargă firimiturile de pe masă sau să spele farfuriile folosite.
Când Andreea a intrat seara în apartament, a înțeles din prima clipă că nici de data aceea nu avea să aibă parte de odihnă. Casa arăta de parcă în ea se ținuse un picnic zgomotos zile întregi. Haine, ambalaje, pahare și farfurii murdare erau împrăștiate peste tot. În mijlocul dezastrului, Ioana stătea în bucătărie cu un picior peste celălalt și vorbea vesel la telefon cu prietena ei, Cristina.
Andreea a simțit cum furia îi urcă în piept. Cu o seară înainte se silise să fie răbdătoare. Acum, privind chiuveta plină, masa acoperită de firimituri și frigiderul aproape gol, nu mai avea niciun motiv să se abțină.
— Bună seara, a spus ea rece, intrând în bucătărie.
Ioana s-a întors și i-a făcut bucuroasă cu mâna.
— Vai, Andreea, bună! Vorbesc cu Cristina. Cum ți-a fost ziua?
— Cum crezi că putea să-mi fie? — a răspuns Andreea încet, dar tăios. — M-am întors de la muncă și am găsit o bucătărie murdară, frigiderul gol și doi adulți care stau în casa mea ca și cum ar fi venit la pensiune.
Ioana și-a strâns buzele, iritată.
— De ce trebuie să începi imediat? Suntem aici temporar, nu pentru totdeauna. Da, am mâncat. Nu e vina mea că ni s-a făcut foame.