— Dar să gătești ceva cu mâna ta ți-a trecut prin minte? a întrebat Andreea. Sau ați venit special ca să fiți hrăniți și serviți?
Ioana era gata să-i răspundă, însă chiar atunci s-a auzit ușa de la intrare. Radu a apărut în bucătărie cu alte două sacoșe grele. Când și-a văzut soția și sora, care se întorsese demonstrativ spre fereastră, a înțeles imediat că avusese loc o ceartă.
— Bun, a spus el, forțându-se să rămână calm. Am cumpărat de mâncare. În seara asta gătesc eu. Andreea, tu du-te și odihnește-te, bine?
Era evident că spera să dezamorseze atmosfera. Totuși, și pe el începuse să-l enerveze situația. Încă îl durea capul după seara precedentă, se simțea lipsit de energie, iar acum trebuia să pregătească cina și să stea la mijloc între două femei furioase: sora lui și soția lui.
În bucătărie s-a instalat o tăcere apăsătoare, întreruptă doar de loviturile cuțitului pe tocător, clinchetul farfuriilor și sfârâitul tigăii. Radu se străduia, dar cu fiecare minut devenea tot mai posomorât. Nimeni nu se oferea să-l ajute. Sperase că Andreea îi va aprecia efortul și se va mai îmblânzi, însă ea și-a păstrat calmul rece. Ioana s-a retras, ca de obicei, în sufragerie, iar Cătălin s-a întins din nou să doarmă.
După ce cina a fost gata și mâncată în întregime — din nou fără mulțumiri și fără ca cineva să se ofere să strângă — Radu s-a lăsat greu pe canapea și s-a uitat spre cei doi musafiri.
— Voi aveți vreun plan pentru zilele următoare? Sincer, patru adulți într-un apartament cu două camere nu pot trăi prea confortabil.
Ioana a încremenit. Andreea și-a privit soțul cu surprindere. Nu se așteptase ca el să spună lucrurile atât de direct.
— Și ce vrei să spui exact? a întrebat Ioana, devenind imediat precaută.
— Vreau să spun că trebuie să începeți să vă căutați o locuință. Serios, de acum. V-am ajutat, v-am primit la noi, dar aici este casa familiei noastre, nu un cămin gratuit. Și, dacă tot vorbim deschis, prezența voastră deja ne creează probleme.
Ioana s-a albit la față. S-a uitat repede spre Andreea, care stătea liniștită și abia își ascundea satisfacția. După o clipă, cumnata s-a ridicat brusc.
— Am înțeles… Ea te-a întors împotriva mea, a spus printre dinți, aruncându-i Andreei o privire acuzatoare. Înainte nu vorbeai așa.
— Andreea n-are absolut nicio legătură. Ai spus că stați două zile, dar eu nu văd să faci nimic ca să schimbi situația. Vrei să o sun pe mama și să-i spun că locuiești cu un bărbat de douăzeci și cinci de ani care nu are serviciu? Poate atunci începi să te miști? M-am săturat să-ți ascund toate aventurile. Și să știi că te-am primit aici doar fiindcă mama n-ar suporta încă o poveste în care te-ai băgat. Ea îți plătește deja studiile.
— Auzi, Radu, ai grijă cum vorbești, a intervenit brusc Cătălin. Până la urmă, aproape că suntem rude.
— Ce rude? a izbucnit Radu. Faptul că ești iubitul surorii mele nu te face membru al familiei.
— Radu… a spus Ioana ezitând. Eu, de fapt… sunt însărcinată.
Pentru câteva secunde, Radu a rămas fără cuvinte. Și-a acoperit fața cu palmele. Andreea a scăpat un râs scurt, atât de neașteptată fusese mărturisirea. Radu s-a ridicat fără să spună nimic, s-a dus în bucătărie și a început să strângă după toți, ca o mamă epuizată care trebuie să facă ordine după niște copii mari, dar complet incapabili să se descurce singuri. Andreea l-a urmat. S-a apropiat și i-a trecut ușor palma peste spate.
Niciunul dintre ei nu a spus ceva. Radu continua să adune farfuriile murdare, iar Andreea rămânea lângă el. Din sufragerie se auzeau suspinele înfundate ale Ioanei. Îi spunea lui Cătălin că fratele ei nu o iubește, nu o înțelege și este un om rece, fără inimă.
După o noapte grea, apăsată de tăceri și gânduri, în ziua următoare Radu părea să fi luat o hotărâre definitivă. În pauza de prânz, a sunat-o pe Andreea.
— Am găsit deja un apartament pentru Ioana, a spus el din prima, fără să-i lase soției timp nici să-l salute. E mic, dar e mobilat și arată decent. Am vorbit cu agentul, însă chiria și toate celelalte cheltuieli le vor plăti singuri. Tot singuri vor rezolva și restul. Gata. Să se bucure că le-am găsit măcar o variantă. Dacă Cătălin a fost destul de adult încât să „facă un copil”, atunci e destul de adult și ca să răspundă pentru propriile alegeri.
Andreea a zâmbit când a auzit hotărârea din glasul lui.
— Faci bine, Radu. Situația asta a depășit de mult orice limită rezonabilă. Sora ta chiar trebuie să înceapă să se comporte ca un adult.
Când au revenit amândoi acasă seara, Andreea a remarcat imediat liniștea neobișnuită. Din sufragerie se auzeau doar plânsete slabe. Ioana stătea pe canapea, strângând o pernă la piept. Avea fața umflată și ochii roșii. Cătălin nu se vedea nicăieri.
Radu s-a încruntat.
— Ce s-a întâmplat? Unde e Cătălin?
Ioana și-a ridicat spre el ochii înroșiți de plâns și a răspuns cu voce tremurătoare: