După antrenament, Ioana a grăbit pasul spre casă. Îi promisese soțului că în seara aceea îi va face ciorba de pește pe care o adora. Când a intrat în apartament, l-a găsit pe Mihai în bucătărie. Stătea singur la masă și sorbea vin dintr-un pahar.
— Ia uite, ai început fără mine? Mihai, chiar n-ai mai avut răbdare să mă aștepți? Îți pregătesc imediat ceva de gustat…
— Nu trebuie. Stai jos. Avem de vorbit.
Ioana nu-l mai văzuse niciodată așa. Părea tulburat, posomorât, de parcă îmbătrânise în câteva ore. Pentru o clipă, femeia simți cum i se strânge stomacul. Ce se întâmplase oare?
— Nici nu știu cum să-ți spun… Bine, mai bine o spun direct. Secretara mea, Alina, e însărcinată cu mine. Plec la ea.
— Uau… Parcă aud rezumatul unei telenovele ieftine. Și de când durează povestea asta?
— De aproape un an. La puțin timp după ce s-a angajat, a început să-mi arate că mă place, să-mi dea atenție. Iar eu… am cedat. E tânără, frumoasă, veselă, ușoară în felul ei de a fi. Mi-a amintit de tine când erai mai tânără. M-am îndrăgostit ca un puști. Am vrut să-ți spun de la început, chiar am vrut, dar n-am avut curaj. Mi-a fost milă de tine…
Acum însă nu mai am de ales. În curând o să fim părinți. Știi doar că mi-am dorit mereu un copil al meu. Andrei îmi este, desigur, ca un fiu, dar nu e sângele meu. Eu vreau un moștenitor. Vreau să-i las afacerea mea, înțelegi? Cu Alina parcă am întinerit din nou. Probabil m-a lovit și pe mine criza vârstei mijlocii. Ai auzit doar de asta, nu?
Ioana, știu că mă port ca un ticălos. Dar nu vă las baltă nici pe tine, nici pe Andrei. Apartamentul și mașina rămân la voi. O să vă ajut cu bani, nu-ți face griji. Și studiile lui Andrei le plătesc în continuare, așa cum am promis. Am cumpărat deja o casă nouă și am trecut-o pe numele Alinei. La urma urmei, ea este mama viitorului meu copil.
— Înțeleg, Mihai. În fața unei frumuseți ca Alina e greu să reziști, mai ales când ești un bărbat adevărat, nu? Iar copilul, firește, nu-l poți abandona. Ce gest nobil. Pentru ajutorul financiar îți mulțumesc, n-am de gând să-l refuz. Poate încep și eu să călătoresc și, în sfârșit, să trăiesc puțin pentru mine.
Când pleci? Vrei să te ajut să-ți strângi lucrurile?
Mihai o privea nedumerit. Soția lui era mult prea calmă. Atât de calmă, încât aproape îl neliniștea. Totuși, poate că era mai bine așa: fără scandaluri, fără lacrimi, fără scene.
— Ei bine, adio, soțule. Îți mulțumesc pentru anii pe care i-am avut împreună. Mi-a fost bine lângă tine. Numai că viața, se pare, are alte planuri. Poate că voi iubi și eu pe altcineva și voi fi fericită lângă un alt bărbat. Hai, du-te. Alina sigur stă cu inima strânsă și își imaginează că eu mă agăț de tine și nu te las să pleci.
Mihai și-a luat în grabă valizele, i-a aruncat un zâmbet stingher și s-a îndreptat spre lift.
După ce ușa s-a închis în urma lui, Ioana s-a întors în bucătărie. A scos din frigider o sticlă de șampanie, a desfăcut-o, și-a umplut paharul și l-a băut. Soțul o părăsise. Ce absurd suna chiar și în mintea ei.
Nu-și imaginase niciodată că tocmai ei i s-ar putea întâmpla așa ceva. Toți anii aceia trăiseră liniștit. Poate că nu avuseseră o pasiune nebună, dar între ei existaseră obișnuință, atașament și respect.
Gata, ajunge cu plânsul de milă. Dacă începea o viață nouă, atunci avea nevoie și de reguli noi. Avea să-și găsească ocupații, iar fostul soț urma să plătească pentru ele. Ar fi fost ridicol să refuze banii când, cu ei, posibilitățile erau cu totul altele. Mai rămânea doar să se obișnuiască cu noul ei statut: femeie părăsită.
Și, curând, Ioana a fost prinsă într-un adevărat vârtej de lucruri noi. S-a înscris la dans și mergea după serviciu. În weekend vizita muzee, mergea la cinema sau la antrenamente. Nici compania nu-i lipsea: vecina ei, Corina, tot singură, accepta cu plăcere să o însoțească.
Fiul ei, Andrei, studia într-un alt oraș și venea rar acasă. Ioana rămăsese, practic, numai cu ea însăși. Gătea doar ce-i plăcea, nu mai trebuia să se adapteze gusturilor nimănui. Făcea ce voia, iar acum nu mai exista nimeni care să-i interzică ceva. La un alt bărbat nici măcar nu se gândea. Descoperise că și singurătatea putea fi surprinzător de confortabilă.
Divorțul de Mihai s-a încheiat fără zgomot și fără războaie. Pe holul instanței, Ioana a zărit-o pentru câteva clipe pe Alina. Era într-adevăr foarte frumoasă. Ce să spună? Fostul ei soț avusese, totuși, gusturi bune.
În fiecare lună, Mihai îi transfera bani, exact cum promisese. Ioana îi era recunoscătoare pentru generozitate. Știa că își permite: afacerea mergea excelent, iar ajutorul pentru ea și pentru Andrei nu îl punea în dificultate. Îl privea ca pe un fel de mulțumire pentru anii petrecuți împreună. Din câte își dădea seama, Alina nu știa nimic despre acele transferuri. Cu siguranță nu le-ar fi aprobat.