A trecut un an. Viața Ioanei continua în ritmul ei: dansuri, antrenamente și câteva călătorii în străinătate. Apoi, într-o lună, banii de la Mihai nu au mai venit. Ioanei îi era jenă să-l întrebe de ce. Probabil Alina îi interzisese să mai trimită. Nu era nicio tragedie. Se descurca și fără ajutor. Andrei câștiga deja destul de bine pe lângă facultate și putea să-și achite singur studiile. Iar salariul Ioanei era suficient pentru nevoile ei.
Într-o zi liberă, când nu trebuia să alerge nicăieri, Ioana savura dimineața în tihnă. Gătise ciorbă de pește și abia atunci observase că nu mai avea pâine în casă. Iar fără pâine nu-i plăcea deloc să mănânce ciorba. Și-a pus repede ceva pe ea, a ieșit până la brutărie și, chiar în apropiere, s-a trezit față în față cu Mihai.
— Mihai? Ce faci aici?
— Ioana, salut. Eu… locuiesc acum prin zonă. Mi-am cumpărat un apartament.
— Asta chiar e o veste. Dar Alina? Copilul? Apropo, ce ați avut?
— O fetiță… Numai că s-a întâmplat o poveste urâtă. Îți vine să crezi? Alina fusese trimisă la mine de un concurent. Mi-a câștigat încrederea, eu m-am îndrăgostit și de acolo știi și tu ce a urmat. După aceea a început să mă preseze să trec afacerea pe numele ei. Spunea că îi este frică să nu o părăsesc și să nu rămână fără nimic.
Am acceptat. După ce s-a născut fetița, eram atât de prins de emoții încât am trecut totul pe numele ei. Pentru mine am păstrat doar o parte din bani într-un cont despre care nu știa. Apoi m-a dat afară. Fetița s-a dovedit că nu era a mea, iar afacerea a ajuns la concurent. Așa am rămas aproape fără nimic. E de râs, nu? Până la urmă chiar am trăit o melodramă ieftină.
Mi-am cumpărat apartamentul ăsta, mi-am găsit de lucru și nu mor de foame, dar viața pe care o aveam nu se mai întoarce. Și nici pe tine nu mai pot să te ajut cu bani… Iartă-mă. Probabil că acum nici nu mai vrei să vorbești cu mine. Te-am rănit rău. Te-am schimbat pe una ca ea…
Ioanei i s-a făcut brusc milă de el. Arăta rău. Era obosit, stins, fără urmă din siguranța bărbatului care, cu un an în urmă, își luase valizele și plecase la o femeie tânără și frumoasă. Cine ar fi crezut că Alina era o escroacă? Iar Mihai muncise atâția ani ca să ridice afacerea aceea și pusese în ea atât de multă energie.
— Ești un prost, Mihai. Hai la mine. Tocmai am făcut ciorbă de pește. Preferata ta.
Au stat mult timp de vorbă în bucătăria în care, ani la rând, se întâlniseră seară de seară după serviciu și își povestiseră ce li se întâmplase peste zi. Numai că acum nu mai erau soț și soție.
După aceea au început să se mai sune din când în când. Despre împăcare nu s-a pus niciodată problema. Fiecare avea deja propria viață. La cursurile de dans, Ioana a cunoscut un bărbat, iar mai târziu s-a căsătorit cu el și a fost cu adevărat fericită.
L-a invitat și pe Mihai la nuntă. A venit și părea sincer bucuros pentru fosta lui soție. Iar la acea nuntă, Mihai a cunoscut-o pe sora mirelui. După șase luni, rolurile s-au inversat: Ioana și noul ei soț au fost invitați la nunta lui Mihai.
Viața rămâne, până la urmă, uimitor de imprevizibilă. Orice s-ar întâmpla, nu merită să renunți și să crezi că pentru tine totul s-a terminat. Nimeni nu știe ce cotitură îl așteaptă mai departe. Uneori nu poți face altceva decât să continui să trăiești, să mergi înainte și să te bucuri de fiecare zi care vine.