După revenirea talibanilor la putere în Afganistan, viața publică a ajuns sub controlul unui sistem extrem de sever de reguli, construit pe interpretarea radicală pe care aceștia o dau șariei. Chiar și o abatere aparent neînsemnată de la normele stabilite poate avea urmări grave, de la reținere și umilire până la pedepse fizice dure.
În unele materiale apărute în presă și pe rețelele sociale se susține că printre cele mai neobișnuite restricții s-ar număra și interzicerea lenjeriei intime de tip european. Potrivit acestor relatări, regula ar fi aplicată cu o severitate deosebită mai ales în cazul femeilor.
În Coran nu există o indicație directă care să le interzică femeilor să poarte lenjerie intimă. Cei care susțin asemenea restricții încearcă însă să le explice prin dorința de a trăi așa cum, în concepția lor, ar fi trăit primii musulmani în vremea profetului Mahomed. În secolul al VII-lea nu existau, desigur, sutiene moderne, lenjerie sintetică sau seturi din dantelă, iar tocmai această realitate istorică este invocată pentru justificarea interdicției.
În plus, reprezentanții radicali ai mișcării consideră îmbrăcămintea occidentală o sursă de degradare morală. Din perspectiva lor, moda contemporană ar reprezenta un pericol mai ales pentru femei, deoarece ar avea, chipurile, efecte negative asupra sănătății și ar putea atrage atenția bărbaților chiar și atunci când lenjeria este complet ascunsă sub haine.
În astfel de relatări sunt menționate declarații atribuite unor reprezentanți ai „poliției moralității” din Afganistan. Aceștia ar afirma că femeile nu au nevoie de lenjerie europeană, din moment ce trupul lor este deja acoperit în întregime de vestimentația tradițională. Lucrurile care nu existau în epoca primilor musulmani sunt prezentate de adepții unei asemenea viziuni drept un lux inutil și, în același timp, o amenințare la adresa moralei publice.
Apare astfel un paradox greu de ignorat: femeile afgane sunt obligate să poarte burqa, chadoruri groase și haine care le acoperă aproape complet corpul, însă, în același timp, anumite articole purtate chiar pe sub aceste veșminte le-ar fi, potrivit relatărilor, interzise.
Există însă foarte puține confirmări independente că ar fi fost introdusă în Afganistan o interdicție oficială, valabilă în întreaga țară, care să vizeze în mod expres chiloții sau sutienele femeilor. Asemenea povești circulă mai ales pe rețelele sociale și în publicații cu tentă senzaționalistă. Se știe totuși că talibanii impun într-adevăr restricții asupra vânzării și importului unor produse pe care le consideră simboluri ale stilului de viață occidental.
Cei care vând îmbrăcăminte declarată interzisă sau încearcă să o transporte peste graniță se pot confrunta cu interogatorii, confiscarea mărfii, detenție ori pedepse corporale. Regulile concrete nu sunt întotdeauna aplicate în același fel: ele pot varia de la o provincie la alta, în funcție de conducerea locală și de nivelul de strictețe al reprezentanților mișcării.
Așa-numiții mohtasabi, angajații „poliției moralității”, urmăresc felul în care se îmbracă oamenii, comportamentul femeilor și respectarea normelor impuse. Uneori, pentru declanșarea unui control poate fi suficientă chiar și reclamația unui vecin. În localitățile mici, simpla suspiciune că o familie păstrează în casă sau folosește lucruri occidentale considerate interzise poate atrage atenția autorităților.
Dacă, în timpul unei percheziții, sunt descoperite în locuință articole vestimentare pe care autoritățile locale le consideră inacceptabile, proprietarii casei pot fi acuzați că au încălcat regulile religioase și sociale. Urmările sunt greu de anticipat și pot merge de la un simplu avertisment până la reținere.
Povestea privind lenjeria intimă, chiar dacă nu este confirmată printr-un document oficial, pare pentru mulți doar un detaliu într-un tablou mult mai amplu, format din numeroase restricții reale introduse pentru femeile afgane în primul sfert al secolului al XXI-lea.
Fetelor le-a fost blocat accesul la învățământul secundar și superior. Femeilor li se restricționează posibilitatea de a ieși din locuință fără un bărbat însoțitor — un mahram — și de a merge în numeroase parcuri, instituții sportive, saloane de înfrumusețare sau alte spații publice. Sunt limitate și posibilitățile de a lucra, de a practica sport, de a folosi produse cosmetice, de a conduce un automobil și de a vorbi liber în prezența unor bărbați străini.
În anumite cazuri, femeilor li se interzice să cânte cu voce tare, să citească cu glas ridicat și chiar să rostească rugăciuni în public. Fața și corpul lor trebuie să rămână acoperite, iar apariția pe stradă într-o ținută care nu corespunde cerințelor talibanilor poate duce la reținere.
Situația pare cu atât mai greu de crezut atunci când ne amintim că, în urmă cu numai câteva decenii, viața femeilor din marile orașe ale Afganistanului arăta cu totul diferit.