— Unde a dispărut ciorba?
Pe hol plutea un miros greu de bacon prăjit și trup nespălat de multă vreme. Lângă ușă, pe covoraș, zăceau aruncate niște ghete murdare de femeie. De pe tălpi se scurgea pe gresie o apă cenușie și tulbure. Din bucătărie veneau zgomote puternice de mestecat, aproape acoperite de televizorul dat tare.
Andreea și-a scos pantofii și și-a agățat paltonul în cuier. După o tură lungă, picioarele îi zvâcneau și îi erau grele. Tot ce-și dorea în clipa aceea era o cană de ceai fierbinte și câteva minute de liniște deplină.
La masa din bucătărie stătea Ioana, sora mai mică a soțului ei. Purta halatul Andreei.
Ioana mânca macaroane cu carne tocată direct din tigaia scumpă, cu strat antiaderent. Folosea o furculiță metalică, iar scrâșnetul ei pe suprafața tigăii îi înțepa Andreei urechile.
— Bună, a spus Ioana nepăsătoare, fără să se oprească din mestecat.
Andreea s-a oprit în prag. Pe masă se afla o oală de cinci litri, goală, deși dimineață fusese plină cu ciorbă. Alături zăcea ambalajul rupt al unui pachet de cașcaval feliat. Chiuveta era înfundată de farfurii și căni unsuroase.
— Unde e ciorba? a întrebat Andreea cu o voce calmă.
Ioana a ridicat din umeri, ca și cum întrebarea n-ar fi avut nicio importanță.
— Am mâncat-o. Radu a trecut pe la prânz să mănânce. I-a plăcut foarte mult.
Privirea Andreei s-a întors spre oala uriașă și pustie.
— Cinci litri întregi? În mai puțin de o zi?
— Am mâncat și eu. Iar Radu și-a pus într-o caserolă pentru serviciu. Care e problema? Îți pare rău de o porție de ciorbă pentru propriul soț?
Ioana și-a lăsat furculița lângă tigaie. Pe fundul acesteia se vedeau deja zgârieturi lungi, deschise la culoare. Tigaia costase aproape patru sute de lei.
Înăuntrul Andreei s-a închis brusc ceva. Ca o broască grea și rece, care cădea definitiv peste o ușă.
S-a dus la frigider și l-a deschis. Rafturile erau goale. Dispăruseră iaurturile, pieptul de pui și parizerul. Mai rămăsese doar un borcănel singuratic cu muștar ieftin.
— Dar chiftelele unde sunt? a întrebat ea.
— Le-am terminat încă de ieri. Andreea, de ce te ambalezi așa? Vrei să stau nemâncată?
Andreea a scos din geantă bonurile de cumpărături. Avea obiceiul să le strângă și să le păstreze.
— Numai luna asta am lăsat în magazine patru mii cinci sute de lei.
Ioana și-a dat ostentativ ochii peste cap.
— Vai, iar începe. S-a găsit contabila familiei.
— Locuiești în apartamentul meu de opt luni. Opt luni, Ioana. Și în tot timpul ăsta n-ai cumpărat nici măcar o pâine.
— Îmi caut de lucru! a ridicat ea glasul, iritată.
— Tu cauți un bărbat cu bani pe aplicațiile de întâlniri. În schimb, mănânci în întregime pe banii mei.
Andreea a luat tigaia stricată, a pus-o în chiuvetă și a dat drumul la apa rece.
— Hei! Nici măcar n-am terminat! a protestat Ioana.
— Mâncarea ta s-a terminat. Din câte văd, și a mea la fel. Eliberează bucătăria.
Ioana a pufnit nemulțumită. Și-a dat jos halatul Andreei, l-a aruncat pe spătarul unui scaun și a plecat în sufragerie.
Andreea n-a început să spele vasele. Și-a turnat un pahar cu apă și l-a băut dintr-o înghițitură. Apoi a scos telefonul și i-a scris soțului.
„Treci pe la magazin după serviciu. Acasă nu mai e nimic de mâncare.”
Răspunsul a venit aproape imediat.
„Sunt obosit. Comandă ceva. Doar ai bani.”
Andreea a zâmbit fără urmă de veselie. Da, avea bani. Numai că îi câștigase singură.
Târziu, în aceeași seară, ușa de la intrare s-a trântit. Radu se întorsese acasă.
— Andreea! Ce avem la cină?
Ea stătea pe canapea cu laptopul pe genunchi.
— Nimic. Nu mai există mâncare, i-a răspuns liniștită.
Radu a intrat în cameră fără să-și scoată încălțămintea.
— Cum adică nu există? Ieri frigiderul era plin.
— Sora ta a mâncat tot. Cu ajutorul tău, bineînțeles.
Radu a oftat apăsat și și-a trecut palma peste față, de parcă ar fi șters un strat nevăzut de praf.
— Andreea, iar începi. Ioana e tânără, are metabolism rapid.
— Singurul lucru rapid la ea este obrăznicia. Pentru creditul apartamentului plătesc lunar trei mii opt sute de lei. Locuința este a mea.
— Suntem o familie! a izbucnit Radu. Eu achit întreținerea!
— Întreținerea și utilitățile ajung la șase sute de lei. Mâncarea, la patru mii cinci sute. În opt luni, sora ta m-a costat treizeci și șase de mii de lei.
— La tine totul se reduce la bani!
Radu s-a întors brusc și s-a dus spre bucătărie. După câteva secunde, s-au auzit uși de dulap trântite și oale lovite una de alta.
— Andreea! a strigat el. Nici ouă nu mai sunt!
— Știu.
S-a întors în cameră furios, cu pete roșii pe obraji.
— Dă-mi o sută de lei. Mă duc să iau niște shaorma.
Andreea l-a privit îndelung. Așa privești un om pe care, dintr-odată, nu-l mai recunoști.
— Cardul tău este în buzunar.
— Am dat tot pe rata mașinii. Știi bine că până la salariu nu mai am nimic.
— Atunci, în seara asta, veți ține amândoi post.
Radu a izbit cu pumnul în tocul ușii.
— Îți bați joc de noi? Sora mea e flămândă! Și eu sunt flămând! Ești soție sau ce ești?