Angajata Brigăzii Rutiere din București, Elena Popescu, se întorcea acasă după o zi care îi secase toate puterile. Ca să ajungă mai repede, chemase un taxi simplu, fără nimic ieșit din comun. Șoferul nici nu bănuia că pe bancheta din spate se afla o femeie cu o funcție importantă în structurile Capitalei ale Ministerului Afacerilor Interne.
Elena purta o rochie roșie, modestă, iar felul în care arăta nu trăda deloc faptul că avea vreo legătură cu instituțiile de ordine publică.
În acea perioadă, Elena era în concediu. O aștepta un moment de familie pe care îl pregătise cu emoție — nunta fratelui ei. În ziua aceea își dorise să lase măcar pentru câteva ore uniforma, dosarele și responsabilitățile deoparte și să fie doar o soră grijulie.
La un moment dat, pe drum, șoferul spuse pe neașteptate:
— Azi trebuie să trecem prin zona asta, deși de obicei încerc s-o ocolesc.
Elena îl privi cu atenție.
— De ce?
Bărbatul oftă adânc.
— Pe aici stau des cei de la Rutieră. E un agent care se agață mereu de șoferi, cere bani și inventează amenzi din nimic. Iar dacă omul încearcă să-i explice sau să se apere, începe cu țipete, amenințări și uneori chiar pune mâna pe el.
După o scurtă pauză, adăugă apăsat:
— Sper din suflet să nu dăm peste el azi. Că dacă îl întâlnim, rămâi fără câștigul pe o zi întreagă, chiar dacă n-ai făcut nimic greșit.
Cuvintele lui au făcut-o pe Elena să devină imediat atentă.
Oare era cu putință așa ceva? Oare un om din poliție ajunsese să se folosească de insignă și de funcție ca să scoată bani pentru el?
După câteva minute, în față se zări un filtru rutier. Câțiva polițiști opreau mașini și verificau documente. Cel care părea să conducă acțiunea era agentul Sorin Dumitrescu.
De îndată ce taxiul s-a apropiat, acesta ridică mâna și le făcu semn să tragă pe dreapta.
S-a apropiat de mașină și i s-a adresat șoferului pe un ton tăios:
— Ieși imediat! Unde gonești așa? Crezi că regulile de circulație nu sunt pentru tine? O să plătești amendă — cinci mii de lei.
În timp ce vorbea, scoase carnetul de procese-verbale.
Șoferul se numea Mihai. Când auzi suma, fața i se albi vizibil.
— Vă rog să mă iertați, dar eu n-am încălcat nimic. Pentru ce amendă? Nu am banii ăștia. De unde să scot cinci mii?
Încercarea lui de a se apăra nu făcu decât să-l înfurie și mai tare pe agent.
— A, mai și comentezi? Dacă n-ai bani, ce cauți la volan? Dă-mi permisul și actele mașinii. Poate nici nu e autoturismul tău.
Mihai îi întinse fără să întârzie toate documentele. Verificarea arăta limpede că totul era în regulă.
Dar agentul nu părea deloc dispus să renunțe.
— Actele sunt bune? Asta nu înseamnă mare lucru. Tot trebuie să plătești. Hai, dă măcar trei mii. Altfel chem platforma și îți ducem mașina la ridicări.
Elena urmărea scena fără să scoată un cuvânt. În fața ochilor ei se petrecea o încercare clară de intimidare a unui om care muncea cinstit pentru pâinea lui.
Deși simțea cum indignarea îi urcă în piept, rămase calmă. Voia să vadă până unde avea de gând să meargă agentul.
Mihai spuse aproape rugător:
— Vă rog, încercați să mă înțelegeți. Azi am făcut doar cinci sute de lei. Am copii acasă. Stau la volan de dimineață până noaptea ca să-mi țin familia. Nu am de unde să vă dau suma asta.
Dar vorbele lui nu l-au mișcat deloc pe agent.
Sorin îl apucă brutal de guler și îl trase spre el.
— N-ai bani, nu muncești aici! Ți se pare că șoseaua e a familiei tale? Și mai ai tupeu să-mi răspunzi! Acum vii cu mine la secție și acolo vedem noi cum mai vorbești.
Atunci Elena nu mai putu rămâne deoparte.
Făcu un pas hotărât înainte și se așeză între agent și șofer.
— Domnule agent, ceea ce faceți este în afara legii. Acest om nu a comis nicio abatere, iar dumneavoastră îi cereți bani și folosiți forța împotriva lui. Un asemenea comportament este inadmisibil pentru un polițist. Dați-i drumul imediat.
Agentul încremeni pentru o clipă. Era limpede că nu se așteptase ca cineva să intervină și să-l înfrunte chiar acolo, în mijlocul drumului.
Pentru câteva secunde, tăcerea deveni grea. Până și colegii lui se opriră și începură să privească ce se întâmpla.
Apoi Sorin zâmbi batjocoritor.
— Dar dumneavoastră cine sunteți, doamnă, de mă învățați pe mine cum să-mi fac serviciul?
Elena îl privi drept în ochi, fără să ridice vocea.
— Nu asta contează acum. Contează că vă depășiți atribuțiile.
— Serios? — întinse el vorba cu ironie. — Sunteți avocat, cumva?
— Nu. Dar cunosc legea suficient de bine.
Mihai își muta neliniștit privirea de la Elena la agent. Simțea că situația devenea tot mai tensionată.
Sorin eliberă gulerul șoferului și făcu un pas spre femeie.
— Ascultați, cetățeană. Nu vă băgați în treaba poliției. Altfel o să răspundeți împreună cu el.
— Sunt pregătită să răspund pentru fiecare cuvânt pe care îl spun, răspunse Elena ferm.
Scoase telefonul și porni înregistrarea.
Chipul agentului se schimbă ușor.
— Ce credeți că faceți?
— Înregistrez ceea ce se întâmplă. Tocmai ați cerut bani unui om care nu a încălcat regulile. În plus, ați folosit violență fizică împotriva lui.