„Locul tău este în bucătărie”, a spus soțul ei de față cu părinții lui, iar peste masa de seară s-a lăsat o tăcere grea, apăsătoare.
Irina a rămas nemișcată, cu furculița ridicată la jumătatea drumului spre buze, nefiind în stare să creadă că auzise bine. Până atunci vorbiseră despre promovarea ei, despre acel pas profesional pentru care muncise cinci ani într-o agenție de marketing. Iar Andrei, undeva între salata de vinete și felul principal, aruncase vorbele acelea ca și cum ar fi rostit cel mai firesc adevăr din lume.
— Poftim? a întrebat ea, sperând încă să fi înțeles greșit.
— Am spus că locul tău este în bucătărie, nu la birou până noaptea târziu, a repetat Andrei liniștit, întinzând unt pe o felie de pâine. De câte ori am venit acasă lihnit și nu era nimic cald pe masă? Promovarea asta e o greșeală. O să ne distrugă mariajul.
Socrul ei a dat aprobator din cap, iar soacra, Doina, și-a strâns buzele într-o linie subțire, cu expresia aceea care spunea limpede că era de partea fiului ei.
— Andrei are dreptate, a intervenit Doina. Datoria unei femei este să țină casa, nu să alerge după funcții. Mama mea spunea mereu că o soție bună gătește, face curat, crește copiii și are grijă ca totul să meargă.
Irina a simțit cum îi ardeau obrajii, nu de rușine, ci de furie.
— Și părerea femeii nu contează deloc? a întrebat ea cu grijă, lăsând furculița pe farfurie. Sunt și eu om, să știi. Am dorințe, planuri, lucruri pentru care am muncit. Promovarea asta înseamnă mult pentru mine.
— Draga mea, dar la ce îți trebuie? a întrebat blând socrul ei, Mircea, în timp ce își mai punea ciorbă în farfurie. Andrei câștigă bine. Nu vă lipsește nimic. Ambițiile femeilor nu duc la nimic bun. Uite la fata vecinilor: a tot urcat în carieră, până când bărbatul ei a plecat. Nu a mai suportat competiția.
— Deci orgoliul unui bărbat valorează mai mult decât cariera unei femei? Irina a făcut un efort să nu-i tremure vocea.
— Nu mai dramatiza, a spus Andrei, cu un zâmbet superior. Eu vreau doar o viață de familie normală. O soție care pune cina pe masă când ajung acasă, nu să ajung eu să încălzesc resturi la microunde.
— O familie normală este una în care toți sunt bine, i-a răspuns Irina. Și în care oamenii își respectă alegerile unul altuia. Eu te-am împiedicat vreodată să-ți urmezi cariera?
Doina și-a ridicat mâinile, indignată.
— Cum poți să compari așa ceva? Rolul bărbatului este să aducă bani în casă, asta e datoria lui! Locul femeii…
— Locul femeii este acolo unde alege ea să fie, a izbucnit Irina, nemaiputând să-și ascundă iritarea. Ar trebui să-mi îngrop talentul și ambițiile? Să stau în casă și să aștept până când soțul meu binevoiește să apară?
Andrei și-a împins farfuria cu o mișcare bruscă.
— Vezi ce se întâmplă când o femeie uită care îi e rolul? Numai pretenții și ceartă.
Irina l-a privit atent pe bărbatul cu care trăise trei ani. Și-a amintit cum o încurajase când se înscrisese la cursurile de perfecționare, cum se lăudase tuturor când ea primise un premiu pentru o campanie publicitară. Ce se schimbase? Sau poate gândise mereu așa și doar ascunsese bine?
— Andrei, a spus ea cu prudență, când ne-am cunoscut, spuneai că îți plac mintea și ambiția mea. Ziceai că independența mea te-a cucerit. Ce s-a întâmplat?
El a ezitat și s-a uitat scurt spre părinții lui.
— Nu s-a întâmplat nimic. Doar cred că e momentul să ne maturizăm și să ne concentrăm pe ce contează cu adevărat: familia. Copiii, la un moment dat. Ce fel de mamă o să fii dacă nu ești niciodată acasă?
— Stai puțin. Irina și-a îngustat privirea. Ieri am vorbit despre copii, iar eu ți-am spus că nu sunt încă pregătită. Astăzi îmi spui, în fața părinților tăi, că locul meu e în bucătărie. E o încercare de a mă presa?
Mircea a pufnit disprețuitor.
— Pe vremea mea, femeile nu erau atât de obsedate de carieră. Făceai un copil și rămâneai acasă. Doina, îți amintești când s-a născut Andrei? Ai plecat de la ghișeul băncii fără să stai pe gânduri.
— Sigur că îmi amintesc, a spus Doina. Cea mai mare bucurie a unei femei sunt copiii, nu o titulatură pe ușă. Irina, draga mea, o să înțelegi când vei deveni mamă. Toată povestea asta cu cariera este doar zgomot.
În clipa aceea, Irina a văzut capcana limpede: trei împotriva uneia, iar cel care conducea atacul era chiar soțul ei. Partea cea mai dureroasă era că ea îl crezuse altfel. Modern. Înțelegător. De partea ei.
— Știți ceva? a spus, ridicându-se. Cred că ies puțin să mă plimb. Am nevoie de aer.
— La ora asta? s-a speriat Doina.
— E abia opt, a răspuns Irina, luându-și geanta. Și sunt femeie în toată firea, nu copil.
— Exact, femeie în toată firea, a spus Andrei tăios. Atunci poartă-te ca atare. Stai jos și hai să lămurim.
— Am lămurit destul. Irina s-a îndreptat spre ușă. Trebuie să mă gândesc. Fără public.
A ieșit afară cu inima bătându-i nebunește. Nu plecase niciodată de la o cină în familie, cu atât mai puțin trântind ușa în urma ei. Dar în seara aceea se rupsese ceva, fie în ea, fie în căsnicia lor.