Pentru prima dată se auzea limpede bâzâitul monoton al aerului condiționat din tavan.
Radu se ridică brusc.
Fața i se păta de roșu.
— Îți dai seama ce vorbești? Mama a uitat atunci să pună banii! Ți-am explicat deja! A fost agitație, erau mulți invitați, pur și simplu a greșit! De ce faci acum această scenă?
Andreea îl privi fără să-și piardă calmul.
— A uitat?
Făcu o scurtă pauză.
— Atunci întreab-o ce mi-a spus a doua zi, când am mers la biroul asociației.
După aceea se întoarse spre Mariana.
Soacra tăcea și o fixa cu o privire apăsătoare.
— Vreți să vă amintesc eu? întrebă Andreea. Mi-ați spus: „Nu am de gând să-ți plătesc ambițiile din banii mei. Consideră că este decizia mea de principiu.” Vă amintiți discuția?
Mariana încercă, timp de câteva secunde, să-și păstreze chipul nepăsător în fața rudelor amuțite.
În cele din urmă izbucni:
— Ce femeie obraznică și lipsită de rușine ești! Te-am invitat la aniversarea mea, stai la masa mea și îți permiți să-mi dai lecții? Am trăit destul ca să hotărăsc singură pe cine ajut și pe cine nu!
— Desigur, răspunse Andreea fără să se certe. Este dreptul dumneavoastră. Iar eu am dreptul să vă returnez cadoul. La nunta noastră, pe care am plătit-o și cu bani împrumutați, ne-ați oferit solemn un plic gol. Astăzi vi-l înapoiez. Și plicul este chiar cel original. Pata este de la bucata de pește pe care unchiul Nicolae a scăpat-o pe el în timpul nunții.
Auzindu-și numele, unchiul Nicolae își trase capul între umeri, jenat.
Radu ocoli rapid masa și o prinse strâns pe Andreea de braț.
— Cere-i imediat scuze mamei mele!
Andreea își smulse brațul.
— Dă-mi drumul.
Radu își pierdu cu totul controlul.
— Ești nebună? Ne-ai făcut de râs în fața întregii familii! Dacă nu știi să te porți ca un om normal, pleacă de aici!
Andreea nu mai avu nimic de discutat.
— Cu plăcere. Devizul este închis.
Se întoarse și porni spre ieșire.
La garderobă își luă paltonul, se îmbrăcă și ieși din restaurant.
Afară era răcoare.
Nu chemă un taxi.
Merse încet până la prima stație, așteptă un autobuz aproape gol și se așeză lângă geam.
În mod surprinzător, se simțea perfect liniștită.
Trecuseră trei săptămâni.
Andreea stătea pe o scară pliantă în mijlocul unui apartament gol dintr-un complex rezidențial nou și verifica un perete strâmb cu nivelul laser.
Închiriase o garsonieră mică la numai două zile după aniversarea Marianei Popescu.
Își strânsese lucrurile repede, cât timp Radu era la serviciu, apoi se mutase.
Telefonul vibră în buzunarul salopetei de lucru.
Pe ecran apăru numele soțului.
În prima săptămână după plecarea ei, Radu îi trimisese întruna mesaje pline de furie. Îi cerea să-și ceară scuze pentru că stricase aniversarea și o amenința că el va depune primul actele de divorț.
Andreea nu-i răspunsese.
De data aceasta, însă, ridică telefonul.
— Da.
Vocea lui Radu sună neașteptat de obișnuit, ca și cum soția ar fi plecat dimineața la serviciu și ar fi trebuit să se întoarcă seara.
— Andreea, ascultă. Nu-ți amintești unde ai pus certificatul de garanție pentru aspiratorul robot? Nu mai găsește stația de încărcare.
Andreea coborî nivelul laser și zâmbi amar.
— N-am idee.
Radu păru surprins.
— Cum adică n-ai idee? Tu ai sortat actele înainte să pleci. Uită-te printre lucrurile tale. Trebuie să-l duc la service. Mama a sunat și a spus că o doare spatele, nu mai poate spăla singură podelele.
Andreea tăcu câteva secunde.
— Radu, locuim separat de trei săptămâni. Ce se întâmplă cu aspiratorul tău nu mai este problema mea.
— Hai, nu mai fi supărată.
El oftă greu, apoi continuă pe tonul acela condescendent cu care explici unui copil ceva ce ar trebui să fie evident.
— Ai avut și tu o izbucnire atunci, se mai întâmplă. Întoarce-te acasă. Mama o să se liniștească până la urmă, iar noi o să rezolvăm cumva totul. Eu nici măcar întreținerea n-o mai pot plăti cum trebuie. S-au adunat penalități.
Andreea răspunse simplu:
— Descurcă-te singur.
Închise apelul, puse telefonul înapoi în buzunarul salopetei și își luă din nou ruleta.
În fața ei se afla un proiect important.
Iar timpul pe care îl mai avea nu urma să-l cheltuiască reparând greșelile altora, acoperind calcule greșite sau încercând să echilibreze bugete care nu se potriveau niciodată.