Nu se produsese nicio catastrofă, așa cum poate s-ar fi așteptat alții.
Dimpotrivă.
Andreea simțea o ușurare uriașă, de parcă cineva îi luase în sfârșit de pe umeri o povară pe care o purtase fără să protesteze vreme de doi ani.
Exact la o lună după ce depusese actele, cineva a sunat la ușă.
Andreea a deschis și le-a văzut pe Elena, mama lui Mihai, și pe sora acesteia, mătușa lui. Amândouă stăteau pe palier cu gențile în mâini și purtau niște jachete ușoare. Expresiile lor spuneau destul de clar că veniseră convinse că aveau să explice situația, să pună lucrurile la punct și să o determine pe noră să-și schimbe hotărârea.
— Fiul dumneavoastră nu mai locuiește aici. Am depus actele de divorț acum o lună, — a spus Andreea imediat, fără să le invite înăuntru.
Elena s-a uitat uluită la sora ei. Pe chip i se citea o nedumerire sinceră.
— Cum adică nu mai locuiește aici? Doar aceasta este casa lui. Sunteți soț și soție.
— Aproape că nu mai suntem. Peste trei zile divorțul va fi înregistrat oficial.
— Și se poate fără acordul lui? — a intervenit mătușa.
— Dacă nu există copii comuni și nici litigii privind bunurile, procedura se poate încheia fără asemenea probleme.
Elena a clipit de câteva ori, derutată. Era limpede că niciuna dintre cele două femei nu se pregătise pentru un asemenea răspuns.
— Și unde este Mihai acum?
— Nu știu. Și nu mai este problema mea.
— Cum să nu fie problema ta? — s-a indignat Elena. — Ești soția lui!
— Am fost. Peste câteva zile voi fi fosta lui soție.
Mătușa lui Mihai s-a apropiat cu un pas de ușă.
— Tu îți distrugi familia și îți arunci soțul în stradă!
— Nu l-am aruncat în stradă. I-am împachetat toate lucrurile cu grijă. Iar familia noastră s-a terminat, de fapt, acum doi ani, când Mihai a hotărât că poate trăi fără să muncească deloc.
— Trece doar printr-o perioadă grea! Un bărbat trebuie susținut!
— L-am susținut timp de doi ani. L-am întreținut, am plătit toate cheltuielile și am avut răbdare. Pentru mine este suficient.
— Nu poți să te porți așa cu soțul tău!
— Ba pot, — a răspuns calm Andreea. — Uneori chiar trebuie.
Cele două femei și-au aruncat din nou o privire. Din expresiile lor se vedea că își imaginaseră cu totul altă discuție. Probabil se așteptaseră să găsească o noră nefericită, cu ochii înroșiți de plâns, pe care să o poată rușina, îndupleca și convinge să-l primească înapoi. În schimb, în fața lor se afla o femeie liniștită și sigură pe ea, care își luase hotărârea cu mult înainte de sosirea lor.
— Măcar ascultă-ne. N-am venit până aici degeaba.
— Vă ascult.
— Nu ne lași totuși să intrăm? E neplăcut să discutăm pe palier.
— Nu. Nu vă invit în apartament. Puteți spune aici ce aveți de spus.
Elena a tăcut câteva clipe, apoi a început din nou:
— Mihai suferă foarte mult. Te iubește și vrea să vă împăcați.
— Este prea târziu.
— Oamenii se schimbă! O să-și găsească de lucru și o să vedeți că totul se va îndrepta!
— A avut doi ani să-și găsească. Nu a reușit.
— Poate că are nevoie de mai mult timp!
— A avut suficient timp.
Atunci mătușa a încercat o altă abordare:
— Și ce-ai să faci singură? Cum o să trăiești fără soț, fără o familie adevărată?
— Liniștită.
— O femeie trebuie să fie măritată!
— O femeie trebuie să fie fericită. Eu nu am fost fericită în căsnicia asta.
— Mai puteai să ai puțină răbdare.
— Am avut destulă.
Elena a încercat să-și îndulcească tonul:
— Andreea, nu poți distruge o familie dintr-o singură mișcare. Mihai este încă tânăr. Cu timpul o să se maturizeze și o să-și vină în fire.
— Are treizeci și unu de ani. Cred că este momentul potrivit să se maturizeze.
— Bărbații se maturizează mai târziu.
— Atunci să se maturizeze în altă parte, nu în apartamentul meu.
— Și unde vrei să se ducă?
— La dumneavoastră. La alte rude. La prieteni.
— Dar soția este cea care trebuie să-și sprijine soțul!
— Eu l-am sprijinit. I-am cumpărat mâncare și haine, am plătit locuința, facturile și restul cheltuielilor. De acum îl puteți sprijini dumneavoastră.
— Măcar întâlnește-te cu el și vorbiți.
— Nu am de gând. Am avut toate discuțiile care trebuiau avute.
— Cum poți să fii atât de crudă?
— Foarte simplu. Mai ales după ce te saturi să fii sursa gratuită de bani a unui bărbat adult.
După aceste cuvinte, cele două rude au început să vorbească aproape în același timp, iar vocile li s-au ridicat.
— Îți distrugi familia din cauza banilor!
— Ești nerecunoscătoare! Mihai te-a iubit și a avut întotdeauna grijă de tine!
— În ce anume a constat grija lui? — a întrebat Andreea, fără să-și piardă calmul.
— Te ajuta prin casă, era lângă tine, îți ținea companie!
— Nu mă ajuta prin casă. Doar făcea mai multă dezordine. Iar lângă mine aveam nevoie de un partener adult, care să muncească.
— În ziua de azi este foarte greu să-ți găsești serviciu!
— În doi ani putea accepta măcar ceva temporar.
— Nu poate face orice! Mihai are studii!
— Atunci poate îl hrănește diploma.