Cariera ei abia începea. Cu o frumusețe care atrăgea imediat privirile și cu apariția cochetă în costum de baie, alături de Ștefan Bălan, în filmul „Chipul cu cicatrice”, tânăra reușise să fascineze milioane de spectatori.
Apoi, într-o zi, totul s-a oprit. Teodora a dispărut de pe plajă fără să lase în urma ei niciun indiciu, ci numai întrebări și un mister care, după 42 de ani, continuă să rămână fără răspuns.
Fusese Teodora-Maria Lăzărescu protagonista unei evadări pregătite până în cele mai mici detalii sau devenise victima unei crime perfecte?
Povestea ei împletește visurile de a ajunge pe marile ecrane, frumusețea care îi deschisese atât de multe uși și o dispariție tulburătoare, nerezolvată de mai bine de patru decenii.
Teodora s-a născut în anul 1965, în Eforie Nord, județul Constanța, iar cei care o cunoșteau aveau impresia că fusese făcută pentru succes. Părul blond, ochii de culoarea alunei și farmecul ei firesc îi cucereau pe oameni din clipa în care apărea în fața lor.
Avea numai patru ani când a început să participe la concursuri de frumusețe. Nu se mulțumea însă doar să urce pe scenă, ci ajungea aproape întotdeauna în fruntea clasamentului. Până la adolescență participase la peste 300 de competiții și câștigase 280 dintre ele. Acesta nu era decât începutul. În 1978, fotografia ei a apărut pe coperta revistei „Femeia”, confirmând că devenise una dintre tinerele speranțe ale modelingului.
— Mi-a plăcut întotdeauna să mă prezint în fața oamenilor. Când eram mică, adoram concursurile fiindcă aveam ocazia să mă îmbrac și să mă aranjez. Îmi plăceau mai ales costumele de modă veche, cu pălării împodobite cu pene. Mă simțeam ca o domnișoară elegantă din alte vremuri, purtând rochii uriașe, povestea Teodora.
În spatele reușitelor sale timpurii se afla mama ei, Lidia Lăzărescu, care îi susținuse ambițiile cu o devotare neclintită.
— Eram permanent ocupată să o duc acolo unde trebuia să ajungă și să mă asigur că își îndeplinește toate obligațiile. Dar făceam asta cu plăcere. Îmi era drag să-i urmăresc succesele, fiindcă Teodora își dorea mereu ceea ce era mai bun și țintea cât mai sus, își amintea Lidia.
Primul rol al tinerei a fost cel al unei fete petrecărețe în filmul „Micile răsfățate”, lansat în 1980. Presa locală a prezentat-o imediat drept viitoarea mare vedetă a litoralului, iar frumoasa blondă savura fiecare clipă în care atenția publicului se îndrepta asupra ei.
— Nu m-a surprins interesul oamenilor. Am muncit ca să ajung aici, iar acum sunt foarte fericită și entuziasmată. Am visat mereu la o asemenea viață, deși nu mi-aș dori să stau vreodată prea mult departe de mare. Știu că va fi nevoie de timp, dar vreau să câștig cel mai important premiu al cinematografiei și să-i cunosc pe actori precum Radu Munteanu și Liviu Marinescu. Actoria… este în sângele meu. Mi-a plăcut întotdeauna ca oamenii să mă privească și să fiu fotografiată. O actriță adevărată trebuie să poată interpreta orice, declara ea într-un interviu acordat ziarului „Dobrogea de Azi”.
Marea ei șansă a venit în 1983, când a primit un rol în „Chipul cu cicatrice”, producția care avea să devină un adevărat film-cult în istoria cinematografiei.