— Știi ce e cel mai groaznic? a rupt ea tăcerea. Pentru o clipă am crezut-o. M-am îndoit de Andrei. De noi.
— E firesc, a răspuns Alina blând. Oricine ar ezita când aude așa ceva.
— Dar n-ar fi trebuit! a izbucnit Raluca, lovindu-și genunchiul cu pumnul. Îl cunosc pe Andrei de patru ani. Niciodată nu mi-a dat un motiv să mă îndoiesc de el.
— Ai fost luată prin surprindere, a spus Alina, punându-i mâna pe umăr. Acum totul e limpede. Adevărul a ieșit la suprafață.
— Da, a încuviințat Raluca amar. Dar cea mai bună prietenă a mea s-a transformat într-o femeie gata să-mi distrugă fericirea pentru interesul ei.
— Ioana a făcut o greșeală îngrozitoare, a oftat Alina. Dar era disperată, însărcinată și singură.
— O aperi? a întrebat Raluca.
— Nu, a răspuns Alina ferm. Încerc doar să înțeleg.
Radioul taxiului cânta încet, o melodie ușoară pierdută în vuietul nopții.
— Îl sun pe Andrei, a spus Raluca, scoțând telefonul.
— Acum? a întrebat Alina, uitându-se la ceas. E aproape două noaptea.
Andrei a răspuns aproape imediat:
— Raluca? Ce s-a întâmplat? Ești bine?
Printre lacrimi, Raluca i-a povestit totul: minciuna Ioanei, acuzația, fotografia, momentul în care se îndoise.
— Te aștept, a spus Andrei. Vin acasă acum.
Când au ajuns la bloc, era deja noapte adâncă. Alina a insistat ca taximetristul să aștepte, apoi s-a pregătit să plece spre casa ei.
— Poate rămâi? a întrebat Raluca. Avem camera de oaspeți.
— Nu, a refuzat Alina. Trebuie să fiți doar voi doi și să vorbiți. Te sun dimineață.
Raluca și-a îmbrățișat prietena.
— Mulțumesc că ai fost lângă mine.
— Întotdeauna, a zâmbit Alina. Și să nu lași povestea asta să-ți strice nunta. O să fie perfectă, îți promit.
Andrei o aștepta deja la ușă, în tricou de casă, ciufulit și îngrijorat. A tras-o în brațe și a ținut-o strâns.
— Iartă-mă, a șoptit ea. N-ar fi trebuit să mă îndoiesc de tine.
— E în regulă, i-a spus el, sărutând-o pe frunte. Important e că ești aici. Și că suntem împreună.
Alina privea pe geamul taxiului și zâmbea ușor. În ciuda a tot ce se întâmplase, nunta lor avea să fie frumoasă, pentru că se sprijinea pe o iubire capabilă să treacă prin încercări.
Cât despre Ioana, Alina a tras adânc aer în piept. A doua zi urma să o sune și să-i ofere ajutor adevărat, fiindcă până și omul care greșește are nevoie de o șansă să îndrepte ceva, dacă mai poate.
Taxiului i s-au pierdut luminile pe stradă, îndepărtând-o de casa în care două suflete care se iubeau încercau să-și găsească liniștea unul în celălalt. Alina a înțeles atunci că prietenia adevărată nu înseamnă să aprobi orice, ci să ai curajul să spui adevărul, chiar și când doare, și să ierți atunci când iertarea mai este posibilă.
Până la urmă, rămânea un singur lucru limpede: numai sinceritatea și încrederea pot transforma furtuna într-o poveste din care oamenii ies mai puternici.