Era o zi obișnuită când i-am trimis soțului meu această fotografie cu mine și calul vecinului nostru. Nu i-am acordat prea multă atenție.
Ajutasem la grajduri de mult timp și acest cal negru masiv devenise favoritul meu. Îl chema Thunder și era afectuos în ciuda mărimii sale.
Dar când soțul meu a văzut această fotografie, totul s-a schimbat. A mărit imaginea, a scanat-o iar și iar, iar apoi a venit mesajul — rece și neașteptat.
„Vreau să divorțez”.
La început am crezut că era o glumă. Dar apoi a sunat. Puteai simți furia din vocea lui.
„De cât timp se întâmplă asta?” — a cerut el.
«Stai, ce? Despre ce vorbești?» Eram confuză.
„Umbra”, a scuipat el. „Umbra de pe spatele tău, nu mă minți.”
Abia atunci mi-am dat seama ce văzuse.
Umbra din capul și gâtul lui Thunder proiecta o figură lungă și întunecată pe spatele meu — amintea în mod tulburător de silueta unui bărbat care stătea în spatele meu cu brațele în jurul taliei mele.
În acel moment mi-am dat seama la ce se gândea. I se părea că nu eram singură.
Indiferent de câte ori am încercat să-i explic că era doar umbra unui cal, a refuzat să mă creadă. Opinia lui era deja formată și niciun raționament nu i-o putea schimba. Imaginea i-a jucat o festă crudă, distorsionând realitatea atât de mult încât l-a făcut să se îndoiască de tot. Nu era vorba doar de imagine, ci și de încrederea lui, care fusese spulberată în acel moment de iluzie trecătoare. Din acel moment, s-a îndoit de ceea ce era real și de ceea ce nu era, și nimic din ceea ce puteam spune nu putea repara răul care fusese deja făcut.
