Victor nu-i întinse mâna.
— Adela, explică. Ce fel de sărbătoare e asta?
— Ai uitat? — o privi ușor surprinsă. — Azi e a zecea aniversare a căsătoriei noastre.
Victor simți că pământul i se sfărâmă sub picioare. Chiar uitase. Și, mai rău, întreaga săptămână fusese petrecută cu altcineva, gândindu-se cum să-i spună soției despre despărțire.
— Și ai decis să o sărbătorești cu… el? — clinti din cap spre Andrei.
— Nu vă faceți griji, — spuse Andrei calm, așezându-se din nou. — Sunt aici pentru un motiv profesional.
— Profesional? — Victor strânse pumnii. — În casa mea? Seara? Cu șampanie pe masă?
— Andrei e designer de interior, — explică Adela calm. — Am vrut să fac renovarea cât tu ai lipsit. Am vrut să fac o surpriză.
— În aceeași cameră? Într-o săptămână?
— Nu doar în sufragerie, — spuse Adela și făcu un gest să-l invite după ea.
În dormitor totul era schimbat: tapet nou, pat nou, corpuri de iluminat, tablouri pe pereți.
— Asta… — Victor căută cuvintele potrivite.
— Îți place? — întrebă Adela. — Mi-am dorit de mult să schimb ceva. Cred că „conferința” ta a fost foarte potrivită.
El înțelese perfect cum accentuase ea cuvântul „conferință”.
— Foarte… neașteptat, — murmură el.
— Și nu e tot, — deschise Adela ușa fostului său birou.
Victor îngheață. Camera fusese complet transformată: pereți albastru-pastel, pătuț de copil, rafturi cu jucării, covor moale.
— Ce înseamnă asta? — șopti.
Adela se încrucișă pe umeri.
— Am vrut să-ți spun azi, de ziua noastră. Sunt însărcinată, Victor. Paisprezece săptămâni.
Timpul părea că s-a oprit.
— Însărcinată? Dar noi…
— Îți amintești noaptea înainte să pleci la Cluj?
Își aminti. Era acum trei luni.
— De ce ai tăcut?
— Am așteptat momentul potrivit. Apoi ai plecat la „conferința” cu Mara.
Victor se învinețise brusc.
— Știai?
— Desigur, — răspunse Adela calm. — Dar am vrut să-ți dau o șansă.
Își așeză palma pe burtă.
— Fii sincer. O iubești pe ea?
Victor deschise gura, dar cuvintele rămase blocate. Credea că o iubește. Dar acum, stând în camera copilului, nu mai era sigur de nimic.
— Nu știu, — în cele din urmă spuse el. — Sunt confuz.
Adela dădu din cap încet.
— Bine. Atunci ai o săptămână. Pleacă unde vrei și gândește-te. Apoi te întorci și spui ce decizi.
— Dar dacă aleg să plec?
Ea închise ochii pentru o clipă.
— Atunci te voi lăsa să pleci.
Și pentru prima dată în vocea ei nu era nici isterie, nici mânie, nici reproș. Numai oboseală și sinceritate.
Această poveste vorbește despre alegeri dificile, dragoste și responsabilitate. Victor se afla în fața unei decizii: să încerce să salveze familia sau să înceapă cu adevărat o altă viață. Toți avem momente de îndoială, dar adevărata tărie se arată în a face o alegere sinceră și a-i accepta consecințele.