— Ce… ce se întâmplă aici? — a întrebat Radu, cu voce răgușită, pășind în cameră.
Elena s-a întors brusc.
— Radu? Ai venit deja? — a spus, uitându-se la ceas. — Credeam că vei ajunge abia peste două ore.
— Noi? — Radu a privit de la soție la bărbat.
Blondul s-a ridicat și i-a întins prietenos mâna.
— Alexandru. Încântat de cunoștință.
Radu nu i-a strâns mâna.
— Elena, explică. Ce fel de sărbătoare e asta?
— Ai uitat? — a întrebat ea ușor surprinsă. — Azi e a zecea aniversare a căsătoriei noastre.
Radu a simțit că pământul i se clatină sub picioare. Chiar uitase. Și mai rău: întreaga săptămână o petrecuse cu altă femeie, gândindu-se cum să-i spună Elenei că vrea să plece.
— Și ai decis să sărbătorești cu… el? — a spus, arătând spre Alexandru.
— Nu vă faceți griji, — a spus calm Alexandru, așezându-se la loc. — Sunt aici dintr-un motiv.
— Dintr-un motiv? — a strâns Radu pumnii. — În casa mea? Seara? Cu șampanie pe masă?
— Alexandru este designer de interior, — a explicat Elena calm. — Am vrut să facem reamenajarea cât ai lipsit. Am vrut să fie o surpriză.
— În aceeași cameră? Într-o săptămână?
— Nu doar în sufragerie, — a spus Elena și a făcut un gest spre Radu să o urmeze.
În dormitor, totul era schimbat: tapet nou, pat nou, corpuri de iluminat, tablouri pe pereți.
— E… — Radu nu și-a găsit cuvintele imediat.
— Îți place? — a întrebat Elena. — Am vrut de mult să schimb ceva. Cred că conferința ta a venit exact la timp.
A înțeles foarte bine cum subliniase cuvântul „conferință”.
— Foarte… neașteptat, — a murmurat el.
— Și nu e tot, — Elena a deschis ușa fostului birou.
Radu s-a oprit. Camera era complet transformată: pereți bleu deschis, pătuț pentru copil, rafturi cu jucării, covor moale.
— Ce înseamnă asta? — a șoptit el.
Elena și-a încrucișat brațele pe umeri.
— Voiam să-ți spun astăzi, de ziua noastră. Sunt însărcinată, Radu. Paisprezece săptămâni.
Timpul părea că s-a oprit.
— Însărcinată? Dar noi…
— Ții minte noaptea dinaintea plecării tale la Cluj?
Și-a amintit. Era acum trei luni.
— De ce nu mi-ai spus?
— Am așteptat momentul potrivit. Apoi ai plecat la „conferința” ta cu Violeta.
Radu s-a înnegrit la față.
— Știai?
— Desigur, — a spus Elena calm. — Dar am vrut să-ți dau șansa.
Ea și-a pus palma pe burtă.
— Spune sincer. O iubești?
Radu a deschis gura, dar cuvintele au rămas blocate. Îi părea că o iubește. Dar acum, în această cameră pentru copii, nu mai era sigur de nimic.
— Nu știu, — a spus în cele din urmă. — Sunt confuz.
Elena a dat încet din cap.
— Bine. Atunci ai o săptămână. Pleacă unde vrei și gândește-te. Apoi te întorci și îmi spui decizia ta.
— Și dacă decid să plec?
Ea și-a închis ochii pentru o clipă.
— Atunci te voi lăsa să pleci.
Și pentru prima dată în glasul ei nu se simțea nicio isterie, nicio furie, nicio reproș. Doar oboseală și sinceritate.
Această poveste este despre alegeri dificile, iubire și responsabilitate. Radu a fost pus în fața unei decizii: să încerce să-și salveze familia sau să înceapă o viață complet nouă. Fiecare persoană are momente de îndoială, dar adevărata putere constă în a face o alegere sinceră și a-i accepta consecințele.