În clipa aceea s-a auzit soneria. Scurt și insistent.
M-am dus la ușă și am deschis. În prag stăteau doi agenți de poliție.
— Dumneavoastră ați sunat? a întrebat sever cel mai în vârstă.
— Da, am răspuns, făcând un pas în lateral ca să intre. Doamna a încercat să scoată din apartament colecția mea de ceasuri. Bunurile furate sunt în geanta ei, pe podea. Sunt gata să dau declarație chiar acum.
Raluca a început să urle, apucându-se cu mâinile de cap. Polițiștii au acționat repede și profesionist. Martori — vecinii de pe palier, inventarierea bunurilor, scoaterea ceasurilor din geanta ei.
Când i-au pus cătușele, Raluca s-a uitat la mine cu o ură absolută, aproape animalică.
— Mi-ai distrus viața! Puteai pur și simplu să-mi dai banii ăștia! Pentru tine sunt mărunțiș!
— Eu construiesc poduri, Raluca, i-am răspuns, stând în ușa apartamentului meu. Știu foarte bine cum se distribuie încărcările. Iar tu ești un pilon putrezit. Și nu am de gând să te las să mă tragi cu tine în jos…
Raluca a fost dusă de poliție. Dosarul penal a fost deschis imediat pentru două fapte: furt de valoare mare și delapidarea banilor angajatorului. Proprietarul galeriei, aflând de reținerea ei, a făcut audit și a depus și el plângere. Datoriile ei către creditori dubioși nu au făcut decât să-i agraveze situația, iar instanța nu a găsit motive de clemență. A primit condamnare cu executare.
A doua zi am chemat o firmă de curățenie. Două femei plăcute au lustruit apartamentul până a strălucit. Apoi mi-am adus lucrurile înapoi din depozit.
Bucătăria mea a redevenit normală și funcțională. Porțelanul scump s-a întors pe rafturi, deși farfuriile sparte a trebuit să le cumpăr din nou. Dimineața, espressorul bâzâie iar încet, umplând apartamentul cu miros de cafea proaspăt măcinată.
Viața mea pe șantier merge mai departe. Conduc în continuare procese, cer disciplină și nu tolerez lucrul făcut de mântuială.
Uneori, când îmi torn cafeaua în cana mea preferată Villeroy & Boch, îmi amintesc toată povestea. Oamenii care își acoperă tupeul și parazitismul cu vorbe frumoase despre „inspirație”, „statut” și „fire sensibilă” ascund adesea în spatele acestei fațade un gol uriaș. Dacă un om nu e dispus să spele o farfurie după el și se ascunde în spatele manichiurii, problema nu e manichiura. Problema e că deja te-a numit, în mintea lui, personal de serviciu. Iar singura ieșire corectă dintr-o asemenea situație este să tai complet finanțarea și să faci curățenie totală pe teritoriu. Pentru că o chiuvetă curată, bunurile salvate și nervii păstrați valorează mult mai mult decât orice iluzie despre un parteneriat comod.