Anastasia mesteca cu grijă salata, în timp ce Ghenadii vorbea la telefon cu sora lui. Sunetul vocii lui îi transmitea neliniște, iar instinctul ei îi spunea că ceva nu era în regulă. În câteva clipe, el apăru la ușa bucătăriei, palid și cu mâinile tremurânde.
– Ce s-a întâmplat, iubire? – strigă Anastasia, alergând spre el.
– Mama… e rău. A avut un atac, au dus-o de urgență la spital, pare că direct la operație, a spus Ghenadii, încă tulburat. Nina plângea la telefon, fără să poată explica nimic clar.
Amintindu-și de incidentul de anul trecut cu propria ei mamă, Anastasia încuviință. Atunci au alternat cu sora ei îngrijirea și pregătirea meselor. Acum, propuse ea să meargă la spital, dar Ghenadii refuză, spunând că sora lui îl va însoți a doua zi.
O săptămână întreagă, Olga Stepanovna a rămas internată. Ghenadii, Nina și Artyom cu soția lor, Larisa, au venit să o viziteze. Anastasia se ocupa de mâncarea preferată a soacrei, cumpărând cele mai coapte roșii pentru salate, pregătind supe și chiftele aburinde, respectând fiecare dorință a bolnavei.
Uneori, mergea la spital alături de soț, dar evita să intre în saloane aglomerate. Într-o seară, Ghenadii anunță că mama va fi externată, ușurându-i sufletul Anastasiei. Totuși, îngrijirea continuă rămânea necesară.
– N-o să fie probleme, – spuse Ghenadii. – Am zis Ninei că poți să pregătești mâncarea de seară, să mergi dimineața înainte de serviciu și seara pentru câteva ore. O să te descurci cu băița, hrănitul și medicamentele.
Anastasia simți cum responsabilitatea cade pe umerii ei.
– Ghenadii, eu muncesc, și îngrijirea e zilnică, minim de două ori pe zi, nu ocazional!
– Desigur, iubito! – răspunse el entuziasmat, mândru de soluția găsită.
Anastasia se plimba prin cameră, vizibil agitată. Nu voia să se certe, dar nici să fie folosită. Amintindu-și de experiența de anul trecut cu mama ei, își expuse punctul de vedere:
– Știi că e greu! Cu mama mea am alternat cu sora mea, pregătind, curățând, făcând masaje. Este un efort imens!
Ghenadii o mângâie și o asigură că se descurcă. Cu toate acestea, „complimentul” că este „o menajeră profesională” îi stârni furia.
– Nu, dragule, eu nu sunt menajeră! – rosti din nou Anastasia, cu voce tare și clară.
Ghenadii încercă să o convingă, amintindu-i de copiii Ninei și ai lui Artyom, dar Anastasia replică calm că și ea lucrează, și au și propriul fiu, Vania, care trebuia inclus în planuri. Argumentele ei erau juste, dar soțul nu le accepta cu ușurință.
În final, Anastasia rămase fermă. Soacra sa avea nevoie de grijă, dar ea nu se va transforma într-o menajeră permanentă. Nina și Larisa puteau prelua, iar Anastasia se va implica după puteri și timp, fără să fie supusă presiunii familiale.
Discuția se încheie cu un zâmbet melancolic al Anastasiei. Două săptămâni de concediu planificate cu fiul ei la munte și la dacha mamei ei păreau acum mai prețioase ca oricând. Ghenadii cu ușoară ironie menționă din nou destinațiile lor – Caucazul și dacha – dar Anastasia rămase neclintită.
– Nu, dragule, eu nu sunt menajeră! – repetă ea pentru ultima oară, afirmându-și hotărârea.
Și astfel, roata vieții continua să se învârtească, între datorii familiale și grija pentru sine și cei dragi.