Apoi a dat jos de pe perete tabloul pe care Doina i-l dăruise cu două luni înainte și a văzut un mic difuzor wireless, lipit cu grijă pe spatele ramei.
Nu erau fantome.
Nu era stres.
Nu era imaginația ei.
Era tehnologie.
Irina a fotografiat descoperirea, a pus tabloul la loc și tocmai se îndrepta spre scară când a auzit voci la parter. Ascunsă după perete, l-a văzut pe Vlad stând mult prea aproape de Alina. Mâna lui se odihnea în părul ei, iar ea își ținea capul lipit de umărul lui cu o încredere intimă. Conversația lor a spulberat ultimele îndoieli ale Irinei.
Erau amanți.
Și, mai rău decât atât, erau convinși că victoria le aparținea deja.
Vlad spunea că următoarea doză o va face pe Irina atât de confuză și dezorientată, încât se va compromite singură la ședința consiliului de administrație de a doua zi. Alina râdea și se plângea că se săturase să joace rolul surorii adoptive. Voia ca Irina să dispară din viața lor și să ajungă într-o clinică de psihiatrie.
Irina înregistra fiecare cuvânt.
În dimineața următoare, Irina, împreună cu avocatul ei, Călin Dumitrescu, a descuiat biroul lui Vlad și seiful acestuia. Înăuntru se afla întregul lor plan: rapoarte medicale falsificate, cererea pentru instituirea tutelei, fișe clinice inventate, documente despre banii scoși din companie și dovezi ale relației reale dintre Vlad și Alina.
La ședința consiliului de administrație, Vlad și-a jucat rolul impecabil — până în clipa în care Irina a luat microfonul.
„Nu sufăr de nicio tulburare psihică, a spus ea. Soțul meu m-a drogat intenționat și sistematic, cu ajutorul Doinei Rădulescu și al Alinei Popescu, ca să obțină controlul asupra companiei mele”.
Ușile s-au deschis.
Poliția a intrat în sală.
Dovezile au fost prezentate una după alta: înregistrarea din restaurant, conversațiile audio, rezultatele analizelor de laborator, transferurile bancare, documentele găsite în seif.
Vlad a fost scos în cătușe. Alina a fost reținută pe loc. Doina a fost arestată mai târziu, în aceeași zi.
După o lună, Irina stătea din nou în biroul ei.
Își pierduse căsnicia, încrederea și viața pe care o crezuse cândva adevărată.
Dar recuperase mult mai mult:
numele ei, compania ei — și pe ea însăși.