Apoi a dat jos de pe perete tabloul pe care Doina i-l dăruise cu două luni în urmă și a văzut un difuzor wireless minuscul, lipit cu grijă pe spatele ramei.
Nu erau fantome.
Nu era stres.
Nu era imaginația ei.
Era tehnologie.
Irina a fotografiat dispozitivul, a pus tabloul la loc și tocmai se îndrepta spre scară, când a auzit voci de jos. Ascunsă după perete, l-a văzut pe Vlad stând mult prea aproape de Larisa. Mâna lui îi mângâia părul, iar ea își sprijinea capul de umărul lui cu o familiaritate care nu lăsa loc niciunei explicații nevinovate. Conversația lor a spulberat ultimele resturi de îndoială din sufletul Irinei.
Erau amanți.
Și, mai rău decât atât, erau convinși că deja câștigaseră.
Vlad spunea că următoarea doză o va face pe Irina atât de confuză și dezorientată, încât se va face de rușine la ședința consiliului de administrație de a doua zi. Larisa râdea și se plângea că se săturase să joace rolul surorii adoptive. Voia ca Irina să dispară din viața lor și să ajungă într-o clinică de psihiatrie.
Irina înregistra fiecare cuvânt.
În dimineața următoare, Irina, împreună cu avocatul ei, Matei Enache, a deschis biroul încuiat al lui Vlad și seiful lui. Înăuntru se afla întregul lor plan: rapoarte medicale false, cererea pentru instituirea tutelei, fișe clinice fabricate, documente despre bani scoși din companie și dovezi ale relației reale dintre Vlad și Larisa.
La ședința consiliului de administrație, Vlad și-a jucat impecabil rolul — până în clipa în care Irina a luat microfonul.
„Nu sufăr de nicio tulburare psihică, a spus ea. Am fost otrăvită intenționat și sistematic de soțul meu, cu ajutorul Doinei Stoian și al Larisei Pavel, pentru ca ei să poată prelua controlul asupra companiei mele.”
Ușile s-au deschis.
În sală a intrat poliția.
Dovezile au fost prezentate una după alta: înregistrarea din restaurant, conversațiile audio, rezultatele analizelor de laborator, transferurile bancare, actele găsite în seif.
Vlad a fost scos din sală cu cătușe la mâini. Larisa a fost reținută pe loc. Doina a fost arestată mai târziu, în aceeași zi.
O lună mai târziu, Irina stătea din nou în biroul ei.
Își pierduse căsnicia, încrederea și viața pe care cândva o crezuse adevărată.
Dar își recâștigase ceva mult mai important:
numele, compania — și pe ea însăși.