Erau amanți.
Și, mai rău, erau convinși că victoria le aparținea deja.
Andrei spunea că următoarea doză o va face pe Ana atât de confuză și dezorientată, încât se va face de râs la ședința de a doua zi a consiliului de administrație. Bianca râdea și se plângea că se săturase să joace rolul surorii adoptive. Voia ca Ana să dispară din viața lor și să ajungă într-o clinică de psihiatrie.
Ana a înregistrat fiecare cuvânt.
În dimineața următoare, Ana, împreună cu avocatul ei, Mihai Marinescu, a deschis biroul încuiat al lui Andrei și seiful lui. Înăuntru se afla întregul plan: rapoarte medicale false, o cerere pentru instituirea tutelei, fișe clinice fabricate, documente despre banii scoși din firmă și dovezi ale adevăratei relații dintre Andrei și Bianca.
La ședința consiliului de administrație, Andrei și-a jucat rolul impecabil — până în momentul în care Ana a luat microfonul.
„Nu sufăr de nicio tulburare psihică, — a spus ea. — Soțul meu m-a otrăvit intenționat și sistematic, cu ajutorul Elenei Munteanu și al Biancăi Radu, pentru a obține controlul asupra companiei mele”.
Ușile s-au deschis.
În sală a intrat poliția.
Dovezile au fost prezentate una după alta: înregistrarea din restaurant, fișierele audio cu discuțiile lor, rezultatele analizelor de laborator, transferurile bancare, documentele din seif.
Andrei a fost scos în cătușe. Bianca a fost reținută pe loc. Elena a fost arestată mai târziu, în aceeași zi.
După o lună, Ana stătea din nou în biroul ei.
Își pierduse căsnicia, încrederea și viața pe care o crezuse cândva reală.
Dar recuperase ceva mult mai important:
numele ei, compania ei — și pe ea însăși.