Daniela a convins-o să rămână peste noapte, promițând să o ducă la primul autobuz. Surioara a adormit imediat ce capul i-a atins perna. Daniela a privit accidental hainele ei, așezate ordonat pe scaun. Totul era curat, dar foarte uzat și cusut de multe ori! În spital, infirmierele se îmbrăcau mai bine, dar la vizită…
Daniela s-a trezit la trei dimineața, și-a trezit soțul și l-a rugat să o ducă urgent în Pădureni. Soțul a înjurat, dar a acceptat. Pe drum i-a explicat totul, la început s-a încruntat, apoi a dat din cap aprobator.
Daniela a găsit fără dificultate casa mamei. Inima îi bătea nebunește când a bătut la ușă. Mama a deschis și nu a recunoscut-o. Daniela însă a recunoscut-o imediat: deși mai în vârstă, era încă frumoasă și îngrijită. Fata a spus:
„Bună dimineața, mama! Ne-am întâlnit…”
Mama s-a salutat morocănos, ca și cum Daniela nu ar fi fiica ei, ci o vecină enervantă. Apoi întrebat la fel de morocănos:
„Și Anca unde e? În grajd? Să vină în casă, trebuie să pregătim micul dejun pentru copii, că de ieri nu s-a făcut curat. Și tu intră, dacă ai venit…”
Daniela a încercat să vorbească calm:
„Anca va sta la mine pentru moment. Strânge-i hainele și lucrurile… Dacă puteți, dați bani. O voi angaja pe Anca ca infirmieră, apoi va învăța o profesie. Și trebuie să-i vindecăm piciorul, e frumoasă și șchiopătează! Mă auzi, mama?”
Mama și-a împreunat buzele, ca de obicei când ceva nu-i convine, și a șoptit:
„Pleacă de aici, patroană, noi mergem după Anca! Să nu te mai văd lângă ea!”
Daniela a dat din cap ferm și, privind-o în ochi pe mamă, a spus clar și încet:
„În primul rând, nu Anca, ci Ancuța! Pe Anca îți poți numi vaca pe care acum trebuie să o mulgi dimineața, doamnă! Vrei să adun jumătate de sat acum? Toți să vadă cum o tânără din primărie și-a abandonat copiii la internat? Toate femeile din sat sunt prietene loiale sau vor exista unele care nu-ți vor ierta trecutul? Vrei să pleci și să iei Anca, voi face cunoscut în toată țara!”
Mama s-a încruntat, a dispărut în casă trântind ușa. La jumătate de oră a ieșit un bărbat slab, cocoșat, cu rucsacul în spate:
„Bună ziua, mă numesc Sergiu. Iată lucrurile… Transmiteți lui Ludmila (așa am numit mereu Anca) salutările mele, să fie totul bine. Vom ajuta cu bani, fac ce pot. Și chiar, câți ani a stat fata ca Cenușăreasa cu mama ei? I-am spus… Dar să nu fiți supărată pe mamă, viața nu e ușoară…”
Daniela mergea cu rucsacul spre mașina soțului și gândea: da, viața nu e ușoară. Dar oare este ușor să nu bei și să nu te plimbi, să nu abandonezi copiii din cauza „bărbaților”, să nu uiți surorile și frații unul de celălalt?
Mama le-a dat la orfelinat imediat după Anul Nou…