Alina n-a spus nimic. S-a gândit doar cât de greu avea să fie într-un apartament deja sufocant, în care nici trei oameni nu încăpeau cu adevărat, iar acum urmau să fie patru. A doua zi, însă, Rodica a trecut imediat de la vorbe la fapte.
— Alina, eliberează camera, a spus ea calm, dar apăsat, punând cana pe masă cu zgomot. Domnul Mircea se mută la mine. Suntem oameni maturi și vrem să ne trăim și noi fericirea.
Alina stătea adunată în ea, abia reușind să respire.
— Și eu unde să mă duc? a întrebat încet, temându-se să nu izbucnească în plâns în fața soacrei.
— Ce atâta gândire? a ridicat Rodica din mâini. Ești tânără, ești sănătoasă. Îți găsești chirie, nu ești prințesă! Radu muncește, aduce bani, vă descurcați voi.
Alina și-a deschis gura să spună ceva, dar soacra deja scotea telefonul.
— Îl sun acum pe Radu și îți explică el tot. Se vede că tu singură nu pricepi ce se întâmplă.
Radu a răspuns imediat. Avea vocea obosită, tensionată. Probabil abia terminase programul.
— Mamă, ce s-a întâmplat? E totul bine?
Rodica, cu tonul acela dulce pe care îl folosea mereu când vorbea cu fiul ei, a început să-i spună versiunea ei.
— Radu, spune-i nevestei tale să elibereze camera! Eu nu mai sunt singură, domnul Mircea se mută aici, iar Alina se încăpățânează și nu vrea să plece.
La celălalt capăt al firului s-a lăsat o tăcere lungă. Apoi Radu a spus încet:
— Mamă, stai puțin. Vin curând și eu și Alina plecăm. Mai rabdă puțin.
— Nu mai rabd nimic! a tăiat-o Rodica. O singură viață am și anii nu stau pe loc! Vreau să trăiesc și eu normal, nu să merg în vârful picioarelor prin propria casă. Să elibereze camera chiar de mâine!
Alina n-a așteptat dimineața următoare. Și-a strâns lucrurile, a pus în geantă analizele, poza de la ecografie și șosetuțele albe, mici, pe care apucase deja să le tricoteze, apoi a ieșit pe palier. După ce a închis ușa în urma ei, a rămas mult timp rezemată cu fruntea de peretele rece. Apoi s-a așezat pe treaptă, și-a cuprins burta cu brațele și a șoptit încetișor:
— Nu te teme. Curând o să avem și noi o casă.
Dimineața și-a găsit o garsonieră minusculă la marginea orașului, iar Radu, când a ajuns după o săptămână, le-a găsit acolo — în liniște, în tihnă, pentru prima dată după foarte mult timp cu adevărat singuri.
— Mă mut la voi! — anunțase soacra, plină de voie bună. — Doar n-o să mă apuc să dorm sub un pod…