Am citit mesajul ei și am zâmbit ușor.
Încă nu înțeleseseră nimic.
Încă își imaginau că pot apăsa, se pot enerva, pot porunci — iar eu voi deschide din nou portofelul, ba chiar îmi voi cere scuze pentru disconfortul creat de propria lor trădare.
Am lăsat bețișoarele jos, m-am îndreptat și am scris răspunsul. Fără isterie. Fără semne de exclamare. Sec și limpede — ca un raport despre încălcarea unui acord.
Elena:
Eu am plătit o vacanță luxoasă pentru trei persoane exacte: pentru mine, mama și tata. În clipa în care m-ați exclus unilateral din călătorie și m-ați înlocuit cu Ioana, condițiile generozității mele au încetat să mai fie valabile. Am presupus, logic, că dacă Ioana mi-a ocupat locul, atunci ea și tata sunt pregătiți să achite singuri noua voastră vacanță independentă. Toate cheltuielile și rezervările legate de cardurile mele au fost anulate pentru a evita plăți neautorizate. Familia ajută familia, nu-i așa? Sper ca Ioana să se odihnească minunat și să vă ajute să plătiți hotelul. Nu mă mai contactați ca să repar problema pe care ați creat-o singuri.
Am apăsat „trimite”.
Câteva secunde mai târziu, ecranul s-a aprins din nou.
Apel video: Mama
Nici măcar nu am respins apelul. Am lăsat telefonul lângă mine și l-am lăsat să sune. Mi-am imaginat scena cu o claritate crudă: holul de marmură al unui hotel scump din Viena, valizele, agitația, fețele nervoase, lipsa cheilor de cameră și neputința totală.
Apelul s-a oprit.
Imediat după aceea a venit un mesaj vocal de la tata.
L-am redat.
— Elena… vocea lui tremura, complet diferită de tonul sigur și condescendent cu care îmi vorbise dimineață. Elena, te rog. Stăm în ploaie, lângă hotel. Nu avem unde să dormim. Te rog. Am greșit. Rezervă din nou o cameră. Îți promit că îți dăm banii înapoi. Doar ajută-ne.
Pe fundal se auzeau mașini și ploaie.
Pentru o clipă am simțit o înțepătură de vinovăție — acel reflex vechi, familiar, al fiicei care fusese învățată de mică să repare greșelile altora.
Dar apoi mi-am amintit cum mama o mângâiase pe Ioana pe braț. Cum plecaseră fără să se uite măcar înapoi.
Și am șters pur și simplu mesajul vocal.