Ioana a scăpat tăițeii uscați din mână. Bucățelele s-au împrăștiat pe masă.
— Ce divorț? Și eu unde să mă duc?
Andreea a râs scurt. Nu pentru că i se părea amuzant, ci fiindcă nu-i venea să creadă ce auzea.
— Eu nu te-am adoptat. Așa că strânge-ți lucrurile și pleacă.
— Nu plecăm nicăieri! Radu a izbit placa de păr de masă. Și eu locuiesc aici! Am făcut renovarea cu mâinile mele!
— Ai lipit tapet nou pe hol. Îl poți dezlipi și lua cu tine.
Andreea s-a întors și a mers în dormitor.
A venit joia. Seara.
În ziua aceea, Andreea s-a întors de la serviciu puțin mai devreme. În apartament domnea o liniște neobișnuită.
A aruncat o privire în sufragerie.
În mijlocul camerei se aflau două genți mari de voiaj și trei saci negri de gunoi, îndesați până la refuz.
Ioana stătea pe canapea. Purta deja geaca groasă și căciula de iarnă. Ochii îi erau roșii de plâns.
Radu fuma pe balcon.
Andreea a aprins lumina.
— Bravo. Totuși ați reușit să vă strângeți lucrurile înainte să ajung.
Radu a intrat de pe balcon și a suflat fumul de țigară direct în cameră.
— Plecăm. Dar înainte îmi dai înapoi banii. Pentru întreținere și pentru toată renovarea.
— Sigur, a încuviințat Andreea. Îți transfer banii imediat după ce îmi trimiți jumătate din ratele apartamentului pentru cei trei ani de căsnicie. Aproximativ o sută cincizeci de mii de lei. Facem socoteala?
Radu și-a încleștat maxilarul. Mușchii obrajilor i s-au mișcat nervos.
— Să te îneci cu apartamentul tău. Ești o mizerabilă.
A ridicat de jos una dintre genți. Ioana s-a ridicat de pe canapea și și-a pus rucsacul pe umăr.
Andreea s-a apropiat de ieșirea din sufragerie și le-a tăiat calea.
A privit-o atent pe Ioana. Geaca ei aproape nouă. Cizmele scumpe din piele. Geanta la modă, de firmă.
Privirea Andreei s-a oprit pe mâneca hainei de iarnă.
— Dă jos geaca.
Ioana a încremenit, nedumerită.
— Ce?
— Dă-o jos. Și deschide rucsacul.
Radu a aruncat furios geanta înapoi pe podea.
— Ești bolnavă? Afară sunt minus două grade!
Andreea continua s-o privească doar pe Ioana.
— Geaca a fost cumpărată în septembrie, din prima primită la serviciu. Ți-am făcut-o cadou ca să ai cu ce merge la interviuri. Nu ți-ai găsit serviciu. Așadar, cadoul se anulează.
— Andreea, te rog! Ioana s-a lipit cu spatele de perete. O să îngheț! Nu mai am altă haină groasă! Mama le-a aruncat pe toate când s-a mutat.
— Nu mă mai privește. Dă-o jos.
Ioana s-a uitat spre fratele ei, așteptând să o apere.
Radu n-a spus nimic. Și-a coborât doar privirea spre podea.
— Radu, spune-i ceva! a izbucnit Ioana în plâns.
Andreea a făcut un pas spre ea.
— Ori geaca rămâne aici, ori sun acum la poliție și anunț furtul. Mi-ai furat crema care a costat șapte sute de lei. Am păstrat bonurile. Putem merge la secție și aflăm dacă mama ta chiar și-a uns mâinile cu ea sau dacă borcanul se află la ea acasă.
Lacrimile au început să curgă pe obrajii Ioanei. Cu mâinile tremurând, a tras încet fermoarul în jos.
Geaca a căzut pe podea. Pe dedesubt purta numai un pulover subțire, tricotat.
Andreea a împins haina cu piciorul spre canapea.
— Acum puteți pleca.
Au ieșit pe hol. Radu căra gențile grele și sacii. Ioana venea după el în puloverul subțire, ținându-se singură de brațe.
Andreea a rămas în prag și i-a privit așteptând liftul.
Când ușile s-au deschis, Radu a intrat primul. Ioana a mai rămas o clipă și s-a întors. Buzele îi tremurau vizibil.
— Ești un monstru, a spus ea încet.
Andreea n-a răspuns. A apăsat butonul liftului, iar ușile s-au închis. Apoi a tras ușa apartamentului și a răsucit cheia în broasca grea.
Când s-a întors în bucătărie, s-a oprit și a ascultat. În casă era o tăcere absolută, aproape sonoră.
Nu se mai simțea mirosul transpirației altcuiva. Nu mai mirosea a ceapă arsă. Nu mai exista acea prezență străină care îi apăsa fiecare cameră.
Andreea a scos cheia mică din buzunar. S-a apropiat de frigiderul alb și mare și a desfăcut lacătul.
Înăuntru era gol și impecabil de curat.
Andreea a zâmbit.
Voi cum ați fi procedat în locul ei? Ați fi lăsat-o pe sora soțului în holul rece, purtând doar un pulover subțire, sau i-ați fi arătat totuși milă?