— Elena… te rog… hai să vorbim normal despre asta, a șoptit el, cu disperare. Te iubesc. Am fost un prost… am făcut o greșeală îngrozitoare.
— Un prost? a râs ea. Numai că în râsul ei nu mai exista nici urmă de durere sau dezamăgire. Nu, Andi. Tu ai ales să te faci de râs. Și mai știi ceva? Nici măcar nu te dau eu afară din apartament. Plec singură. Apartamentul este pe numele meu, mașina îmi aparține, iar copilul nostru va rămâne cu mine. Doar le-ai spus prietenilor tăi, foarte sigur pe tine: „Cui i-ar mai trebui fără mine?” Ei bine, acum vei afla cui îi vei mai fi tu de folos.
A prins ferm mânerul trolerului, a verificat încuietoarea și s-a îndreptat spre ușă. Când a trecut pe lângă soțul ei, care stătea complet paralizat și nu găsea nimic de spus, l-a sărutat ușor pe obraz.
— Și încă ceva… transmite-i salutări Biancăi. Acum va avea ocazia perfectă să-ți demonstreze cât este de indispensabilă. Mai ales când va începe să-ți spele șosetele, să-ți asculte la nesfârșit laudele și să se prefacă încântată de toate poveștile tale.
Ușa s-a închis încet, fără zgomot.
Andrei a rămas singur în mijlocul holului, cu ochii fixați asupra clanței. Nu se mișca. Parcă încă aștepta ca Elena să se întoarcă după câteva secunde, să zâmbească și să-i spună că totul fusese doar o glumă nereușită.
Dar nu s-a întâmplat nimic.
Abia atunci a înțeles pe deplin ce însemnase zâmbetul ei misterios. Nu era zâmbetul unei femei care suferă sau care încearcă să-și ascundă durerea. Era zâmbetul liniștit al unui om care câștigase deja.
În tot acel timp, Andrei își repetase că îi păcălise pe toți, că situația se afla sub controlul lui și că nimeni nu avea să-i descopere minciuna. În realitate, singura persoană pe care o înșelase cu adevărat, de la început până la sfârșit, fusese el însuși.
Iar singurul om care ajunsese ridicol în întreaga poveste era chiar el.
În numai câteva minute, amintirea laudelor rostite în fața prietenilor, lângă garajele din cartier, s-a transformat dintr-un presupus triumf în cea mai umilitoare clipă a vieții sale — clipa pentru care plătise pierzând tot ceea ce avusese cu adevărat valoare.