Atunci am luat hotărârea definitivă:
nu aveam să-i pun întrebări.
Aveam să aflu singură ce se întâmpla.
Două zile mai târziu, Radu și-a scos din dulap o cămașă elegantă.
S-a dat cu parfumul pe care nu-l mai folosise de mult și a petrecut câteva minute în fața oglinzii, aranjându-și părul.
Îl priveam în tăcere din prag.
— Unde te-ai aranjat atât de mult?
Fără să se întoarcă, mi-a răspuns:
— M-am întâlnit cu un client.
— Te întorci târziu?
— Probabil.
Înainte să plece, m-a sărutat pe frunte.
Am așteptat aproximativ un sfert de oră, apoi am luat cheile mașinii.
Când mașina lui Radu s-a oprit în fața unui hotel din centrul orașului, am început să tremur atât de tare, încât abia mai puteam ține mâinile pe volan.
Soțul meu a coborât.
S-a uitat în jur.
A verificat telefonul.
După câteva clipe, din hotel a ieșit o femeie pe care nu o mai văzusem niciodată.
Avea părul lung și închis la culoare și purta un palton roșu aprins.
S-a îndreptat cu pași siguri spre Radu.
Dar ceea ce a făcut soțul meu apoi m-a făcut să încremenesc pe scaunul șoferului.
Am rămas nemișcată, strângând volanul atât de tare, încât degetele au început să mă doară.
În mintea mea mă pregătisem deja pentru cel mai rău lucru.
Îmi imaginam cum Radu avea să o ia în brațe, cum urmau să zâmbească fericiți și cum el avea să o privească în felul acela special pe care nu-l mai văzusem de ani întregi.
Credeam că urma să asist la cea mai dureroasă trădare din viața mea.
Totul s-a desfășurat însă cu totul altfel.
Femeia în palton roșu s-a oprit în fața lui Radu.
El a privit-o lung câteva secunde.
Apoi s-a dat brusc un pas înapoi.
Nu zâmbea.
Nu încerca s-o îmbrățișeze.
Pe chipul lui nu se vedea nici urmă de bucuria cu care întâmpini persoana iubită.
Dimpotrivă.
Părea neliniștit.
Radu i-a spus ceva, dar prin geamurile închise ale mașinii nu am putut auzi.
Femeia i-a răspuns, iar gesturile ei repezite arătau limpede că era iritată.
Soțul meu și-a trecut obosit palma peste față, de parcă discuția aceea îl apăsa îngrozitor.
Pentru o clipă am simțit o urmă de ușurare.
Apoi, aproape imediat, m-a cuprins o altă teamă.
Omul cu care îmi împărțisem viața mai bine de trei decenii ascundea de mine o parte întreagă a existenței lui.
Am mai rămas în mașină câteva minute.
La un moment dat, femeia și-a deschis geanta, a scos un plic și i l-a întins lui Radu.
El nu s-a grăbit să-l ia.
A privit îndelung mâna întinsă.
În cele din urmă, a primit plicul.
Femeia i-a mai spus ceva, apoi s-a întors spre hotel.
Radu a rămas singur.
O vreme a privit-o fără să se miște.
Și atunci s-a întâmplat ceva la care nu m-aș fi așteptat niciodată.
Soțul meu a început să plângă.
Radu al meu.
Bărbatul pe care îl cunoșteam de peste treizeci de ani.
Omul care încercase mereu să pară calm, puternic și sigur pe el.
Acum stătea lângă mașină și își ștergea pe ascuns lacrimile.
În mine se amestecau sentimente contradictorii.
Supărare.
Furie.
Confuzie.
Aș fi vrut să ies imediat din mașină și să-i cer explicații.
Să aflu cine era acea femeie și de ce se întâlnea cu ea în secret.
Totuși, ceva din interior m-a oprit.
Trebuia să înțeleg totul până la capăt.
După aproximativ o oră, Radu s-a întors acasă.
Eu eram deja în sufragerie.
Lăsasem televizorul deschis și mă prefăceam că aveam parte de o seară obișnuită și liniștită.
Soțul meu a intrat fără zgomot.
Și-a scos haina.
A lăsat cheile pe măsuță.
Apoi, fără motiv aparent, a rămas nemișcat lângă ușă câteva secunde.
— Încă nu te-ai culcat? m-a întrebat.
Mi-am întors capul spre el.
— Nu. Am hotărât să te aștept.
A devenit imediat atent.
Probabil tonul meu îl neliniștise.
— S-a întâmplat ceva?
Am zâmbit.
Doar că, de data aceasta, zâmbetul ascundea o cu totul altă stare.
— Mai bine spune-mi tu, Radu. A mers bine întâlnirea cu clientul?
A coborât imediat privirea.
Am observat cum i se schimbă chipul.
Înțelesese că știam unde fusese.
— Lidia…
L-am oprit cu un gest.
— Te rog, nu începe să inventezi scuze. Vreau doar adevărul.
În sufragerie s-a așternut o tăcere apăsătoare.
Aveam impresia că până și bătăile inimii se auzeau prea tare.
Radu s-a așezat în fotoliul din fața mea.
Pentru prima dată după mult timp, în ochii lui nu mai vedeam nepăsare. Vedeam teamă adevărată.
— Ai văzut-o? a întrebat el aproape în șoaptă.
Am dat din cap.
— Da. Am văzut-o.
Soțul meu și-a plecat capul.
— Aveam de gând să-ți explic totul.
Am scos un râs amar.
— Când? Peste câteva săptămâni? Peste un an? Sau după ce aș fi descoperit singură toate mesajele dintre voi?
A oftat greu.
— Ai înțeles greșit totul.
Nu-mi luam privirea de la el.
De câte ori auzisem cuvintele acestea în poveștile altor femei înșelate?
Niciodată nu mi-aș fi imaginat că într-o zi le voi auzi chiar de la soțul meu.
— Atunci povestește-mi exact ce s-a întâmplat.
Radu a tăcut mult timp, încercând să-și adune gândurile.
În cele din urmă a scos din buzunar plicul pe care îl primise la hotel și l-a așezat cu grijă în fața mea.
— O cheamă Mariana.
Eu am rămas tăcută.
— Cu mulți ani în urmă a fost prima mea iubire.