Până seara, Andreea a rămas în camera ei, incapabilă să se ridice din pat. Șocul trădării se amesteca acum cu o vinovăție mistuitoare. Cum putuse să creadă așa ceva despre mama sa? Despre femeia care își dăruise întreaga viață pentru ea?
Când a reușit să-și adune ultimele puteri, a urcat la etajul al treilea și a bătut la ușa camerei 312.
— Andreea?! — Doina a rămas nemișcată în prag, nevenindu-i să creadă. — Ce faci aici? S-a întâmplat ceva?
— Mamă, pot să intru?
În cameră mirosea a mare și a cremă de protecție solară. Pe măsuță se aflau o pereche de ochelari cu rame groase și, alături, ochelarii de soare.
— Fata mea, mă sperii. E ceva cu Radu?
Andreea s-a așezat pe marginea patului și mult timp nu a găsit cuvintele potrivite.
— Mamă, tu… ai văzut aici pe cineva cunoscut?
— Cunoscut? — Doina părea sincer uluită. — Nu. Știi bine că fără ochelari nu disting chipurile de la mai mult de trei metri. Iar cu cei de soare văd aproape numai siluete. Mai tot timpul am fost la proceduri sau în excursii. Ieri am mers la spa, alaltăieri am vizitat ruinele vechi…
— Mamă, iartă-mă, — glasul Andreei a început să tremure. — Eu am crezut… Doamne, mi-e rușine și să spun. Am crezut că tu și Radu…
— Ce?! — Doina s-a așezat lângă ea. — Andreea, cum ai putut ajunge la un asemenea gând?
— El este aici, mamă. În hotelul acesta. Cu o altă femeie. L-am văzut în fotografiile tale și am tras concluzia că…
Mama a cuprins-o în brațe, iar Andreea a izbucnit în plâns. Pentru prima oară, nu plângea din cauza infidelității soțului, ci fiindcă, în mintea ei, trădase tocmai omul cel mai apropiat.
Andreea s-a întors acasă cu o zi înaintea lui Radu. Când el a intrat, a întâmpinat-o în hol cu un zâmbet forțat.
— Bună, iubito. Cum s-a simțit mama ta în vacanță?
— Minunat, — a răspuns ea liniștit și a trecut pe lângă el.
Nu a făcut scandal. În tăcere, a fotografiat bonurile de la hotel găsite în buzunarul gecii lui. A păstrat corespondența cu agenția de turism, din care reieșea că rezervase o cameră pentru două persoane. A făcut capturi și din contul de socializare al blondei, unde femeia publicase zeci de imagini din concediu.
Peste o săptămână, Andreea a depus actele de divorț.
— Andreea, hai să vorbim! — Radu a încercat s-o prindă de mână. — Nu e deloc ceea ce crezi!
— Atunci ce este?
— A fost o întâmplare! Ne-am întâlnit acolo din pură coincidență!
— În Creta? Ce coincidență extraordinară.
— Tu ai fost mereu prea suspicioasă! Vezi probleme chiar și acolo unde nu există!
— Radu, ajunge. Semnează documentele.
A mai sunat-o multă vreme, i-a trimis mesaje și a mers chiar și la mama ei. Andreea însă nu mai credea niciun cuvânt. Căsnicia lor s-a sfârșit surprinzător de liniștit: fără țipete, fără scene, fără încercări de a lipi ceva ce se fisurase cu mult înainte. Au rămas doar semnăturile de pe hârtii și două drumuri separate.
După șase luni, Andreea și Doina stăteau în bucătărie și beau ceai. Relația lor devenise chiar mai caldă decât fusese. Își petreceau tot mai des serile împreună, iar întâmplarea din Creta se transforma încet într-o poveste de familie.
— Să știi că, până la urmă, mi-am comandat ochelari noi, — a spus Doina râzând. — Cu lentile progresive, exact cum mi-a recomandat medicul. Acum văd pe toată lumea și observ tot!
Andreea a zâmbit, dar înăuntrul ei vinovăția a înțepat-o din nou. Simțea aceeași durere mică ori de câte ori mama glumea despre ochelari.
— Mamă, atunci eu chiar…
— Șșt, — Doina și-a așezat palma peste mâna fiicei. — Am vorbit deja despre asta. Erai în stare de șoc și te înțeleg.
Trădarea lui Radu lăsase o urmă adâncă. Uneori Andreea încă se trezea cu o greutate apăsătoare în piept. Și totuși, mai dureros decât infidelitatea era să-și amintească de cele trei zile în care își suspectase mama. Cât de ușor fusese să creadă cel mai rău lucru despre omul care îi fusese alături întreaga viață.
— Știi ce am învățat din toate astea? — a spus Andreea, strângând mai tare mâna mamei. — Lucrurile nespuse nasc cele mai cumplite închipuiri. Iar încrederea în cei apropiați nu trebuie pierdută nici măcar atunci când simți că lumea întreagă se prăbușește.
— Înțelept spus, fata mea. Mai vrei puțin ceai?