De curând am revăzut „Spectacolul groazei rock” și, în clipa în care Tudor Cernat a apărut din lift, am rămas din nou fără cuvinte. Din primul pas și până la ultima notă, stăpânea fiecare cadru cu o siguranță aproape hipnotică. Iar Sorina Dobre? Pur și simplu o comoară.
Fie că vedeți filmul pentru întâia oară, fie că pentru voi a devenit deja un ritual de toamnă, această producție-cult rămâne o călătorie amețitoare prin fantezie, erotism, umor și rock’n’roll.
Iată câteva dintre cele mai ciudate, amuzante și greu de crezut povești despre „Spectacolul groazei rock” — detalii pe care este foarte posibil să nu le fi știut până acum.
De ce a primit Tudor Cernat rolul?
Să vorbești despre „Spectacolul groazei rock” fără să-l pomenești pe Tudor Cernat este aproape imposibil. Acesta a fost primul lui rol important pe marele ecran, iar încă din scena de debut l-a întruchipat impecabil pe doctorul Francisc N. Furnea, savantul extraterestru travestit care atrăgea toate privirile din încăpere.
Motivul pentru care Tudor a acceptat rolul era simplu: îl jucase deja pe același personaj în versiunea teatrală scrisă de Radu Bălan și montată în 1973.
Piesa „Spectacolul groazei rock” a fost jucată la București de nu mai puțin de 2.960 de ori, iar energia explozivă a lui Tudor devenise sufletul întregii producții. Când a venit momentul distribuirii pentru ecranizare, era greu de imaginat pe altcineva în locul lui.
Povestea felului în care a obținut rolul este, de fapt, foarte amuzantă și spune multe despre încrederea pe care o avea în sine, deși era încă un actor tânăr, aflat la început de drum.
„Știam de spectacol pentru că locuiam pe strada Plantelor, aproape de Calea Moșilor, iar la câteva clădiri distanță se afla o sală veche de sport. L-am întâlnit pe Radu Bălan pe stradă și mi-a spus că tocmai fusese acolo ca să întrebe dacă nu găsește un bărbat musculos care să știe și să cânte. «De ce trebuie neapărat să cânte?», l-am întrebat. Mi-a explicat că urma să monteze un spectacol muzical și că ar trebui să vorbesc cu Mircea Șerban. Mi-a dat textul, iar eu m-am gândit: «Doamne, dacă reușește, o să fie un succes uriaș»”, își amintea Tudor.
Tudor s-a îngrășat după film ca să nu mai fie recunoscut
„Spectacolul groazei rock” l-a făcut celebru și i-a adus o mulțime de admiratori devotați. În același timp, ani la rând, actorul a evitat să vorbească despre film, fiindcă trebuia să facă față unor fani mult prea insistenți.
Într-un interviu acordat unui post muzical, a povestit că ajunsese chiar să se îngrașe intenționat, pentru a părea „plinuț și obișnuit”. Încerca astfel să se îndepărteze de imaginea personajului Francisc.
Cu timpul, a devenit mai împăcat cu succesul filmului și a ajuns să-l considere un adevărat „ritual de trecere” pentru tineri.
În 2015, Tudor spunea că filmul este „o petrecere de sfârșit de săptămână aproape garantată, la care poți merge cu cineva sau singur, iar dacă nu ai pe nimeni, poate găsești pe cineva chiar acolo. Le oferă oamenilor și ocazia de a încerca anumite roluri care li se potrivesc, înțelegeți? Poate chiar să-i ajute să-și descopere propria sexualitate”.
Filmările nu au fost deloc o plimbare prin parc. Deși spectacolul de teatru avea o atmosferă nebună și dezlănțuită, pe platou totul se desfășura cu o disciplină aproape militară. Echipa primise doar cinci săptămâni pentru întreaga producție, așa că actorii și tehnicienii veneau în studio de la primele ore ale dimineții.
Pentru Tudor era și mai greu, fiindcă machiajul complicat îi lua aproape patru ore. În cele din urmă, pentru a câștiga timp, a învățat să și-l facă singur.
Cum a cântat Matei Lupu piesa considerată imposibilă?
De fiecare dată când revăd filmul, observ același moment comic în care apare Matei Lupu în rolul lui Edi. Din culise circulă multe istorii minunate despre el, dar una dintre ele rămâne preferata mea.
Radu Bălan se temea că Matei nu va putea duce până la capăt ritmul foarte rapid al piesei „Fierbinte și năvalnic — Binecuvântează-mi sufletul”. I-a întins partitura și i-a spus:
— Nu-i nicio problemă dacă sari peste câteva versuri. Niciunul dintre cei din distribuția bucureșteană n-a reușit vreodată s-o cânte cum trebuie.
Matei a aruncat o privire peste foi și a răspuns nepăsător:
— Și care e problema?
Apoi a interpretat piesa complet, fără nicio greșeală, chiar de la prima încercare.
Unul dintre cele mai memorabile momente ale filmului este intrarea doctorului Emil V. Stan, care se izbește cu scaunul rulant direct de perete. Surprinzător, acest efect dramatic nu fusese planificat. Totul s-a întâmplat fiindcă echipa uitase să deschidă ușa suplimentară din laborator.
Aprecierea venită din partea familiei regale l-a uluit pe Tudor
Fanii „Spectacolului groazei rock” există pretutindeni, însă unul dintre cei mai neașteptați și cunoscuți admiratori ai filmului a fost Principesa Elena.
În timp ce Tudor juca într-un spectacol la Sinaia, i s-a transmis că principesa dorea să-l întâlnească. Când cei doi au fost prezentați, ea i-a spus, cu „un zâmbet șiret”, că filmul „îi desăvârșise cu adevărat educația”.
Tudor a povestit întâmplarea într-un interviu pentru emisiunea „Aer proaspăt”, descriind cum îi cunoscuse pe Regele Carol al III-lea și pe Principesa Elena după reprezentația „Iubire pentru iubire”.
Își amintea că fusese așezat la capătul șirului de invitați. Regele a recunoscut vag că îl văzuse „la televizor”, într-o manieră politicoasă, dar nehotărâtă. Reacția principesei a fost însă de neuitat. Comentariul ei sincer despre influența filmului demonstra încă o dată cât de puternic ajunsese această producție să răsune chiar și în cercurile regale.
Când jocul actoricesc a devenit mult prea real
Poate că ați observat deja, mai ales dacă sunteți fani adevărați ai filmului, că în celebra scenă a cinei Bogdan Stoica se lasă dus de val și lovește din greșeală masa cu pumnul, exact peste mâna Sorinei Dobre.
Reacția ei?
Durerea de pe chip era complet reală.
Numai că, mai târziu, în scena „Spectacolului de podea”, Sorina și-a luat revanșa fără să vrea: l-a călcat pe picior cu tocul. Expresia de suferință surprinsă de cameră a fost și ea sută la sută autentică. O răzbunare accidentală, dar cu un strop neașteptat de eleganță.
Filmările s-au desfășurat în toamna și iarna anului 1974, în România, mai ales la Studiourile Buftea și într-un conac vechi de lângă Snagov.
Se pare că pe platou era un frig pătrunzător și nu existau băi funcționale. Bogdan Stoica, interpretul lui Radu Majoru, povestea că era aproape tot timpul ud, deoarece acoperișul castelului lăsa apa să se infiltreze.
Actorii aveau la dispoziție o singură „cameră caldă”, încălzită cu aeroterme. Numai că, la un moment dat, tocmai acea încăpere a luat foc.
Când Sorina și-a exprimat îngrijorarea, conducerea studioului nu i-a acordat prea multă atenție. După scena filmată în piscină, într-un costum sumar, actrița s-a îmbolnăvit de pneumonie.
Radu Bălan își amintea că „tremura de febră” și că „ar fi trebuit să stea sub supravegherea unui medic”. Totuși, ea a refuzat să întrerupă munca. Publicul nu și-a dat seama niciodată cât de epuizat îi era trupul și cât de fragilă îi devenise sănătatea în acele zile.
În ceea ce-i privește pe Bogdan și Sorina, cei doi chiar au avut o relație în timpul filmărilor. Radu Bălan a dezvăluit acest lucru aproape din întâmplare, într-un interviu din 2013.
Scena care era cât pe ce să devină complet nudă
Sorina Dobre, care o interpreta pe seducătoarea Ioana Albescu, apărea în film în diferite grade de expunere. Unul dintre momentele definitorii ale personajului este trezirea sa sexuală din timpul cântecului „Atinge-mă, atinge-mă”, interpretat în fața lui Petru Ionescu, care înainte de film lucrase ca model.
„Petru era, fără îndoială, cel mai timid și cel mai tăcut dintre toți. Cred că faptul că trebuia să filmeze scena aceea cu mine l-a traumatizat”, își amintea Sorina.
Producătorii și-ar fi dorit ca actrița să apară complet goală în această secvență, însă ea a refuzat, chiar dacă acceptase nuditatea în alte filme.
În același timp, echipa spera ca Petru Ionescu să se dezbrace într-adevăr complet pentru cântecul devenit emblematic. Sorina nu și-a schimbat hotărârea și nu a renunțat la toate hainele.
Interpretarea ei îndrăzneață a atras totuși atenția unei reviste pentru adulți, care ani întregi a încercat s-o convingă să pozeze nud.
Într-un interviu din 1991, actrița spunea:
— Mă urmăresc încă de la „Spectacolul groazei rock”.
Sorina Dobre nu vrea întotdeauna să vorbească despre film
Actrița a povestit că nu intenționase niciodată să dea probă pentru rolul Ioanei. Venise pe platou doar ca să-și viziteze prietenul, pe Tudor Cernat.
Producătorii au remarcat-o și au întrebat-o dacă nu ar vrea să încerce o audiție. Ascultaseră deja multe cântărețe bune, însă nu găsiseră pe nimeni care să aducă umorul necesar personajului.
Sorina a refuzat la început, spunând că nu-i plăcea să cânte și că, de fapt, ideea de a cânta o speria puțin.
Când au întrebat-o dacă ar putea măcar să interpreteze „La mulți ani”, ea a acceptat. A fost suficient ca să-i convingă. Le-a plăcut felul în care cânta și au chemat-o la probă, deși Sorina a recunoscut mereu că totul s-a întâmplat dintr-un noroc neașteptat.
În același timp, și-a exprimat nemulțumirea că actorii nu au primit niciun procent din vânzările pe DVD. Din acest motiv, uneori preferă să nu discute deloc despre film.
Ploua sau nu ploua?
În scena „La castelul lui Frankenescu”, Ioana își protejează capul de ploaie cu un ziar. Recuzita fusese acoperită în mod special cu un strat subțire de plastic, ca să reziste la mai multe duble fără să se destrame.
Totuși, plasticul nu acoperea întreaga pagină. Colțul pe care îl ținea Sorina fusese lăsat neprotejat, tocmai pentru ca obiectul să pară natural.
În timp ce apa curgea vizibil de pe cea mai mare parte a ziarului, colțul aflat în mâna ei rămânea uscat, trădând faptul că o porțiune a recuzitei nu se udase în realitate.
Mai există un detaliu: în timpul cântecului „Dincolo, la casa lui Frankenescu”, cardiganul Ioanei este la început albastru, dar în clipa în care se întâlnește cu Radu Fărâmă devine, ca prin minune, alb.
Și pantofii ei oferă încă o mică surpriză, pe care merită s-o urmăriți data viitoare când vedeți filmul. La început sunt negri, însă, când ea și Radu Majoru ajung în laborator, încălțămintea devine misterios albă.
Schimbarea neașteptată a scaunului rulant
În momentul culminant al filmului, când Mădălina și Radu Fărâmă se pregătesc să transporte castelul, Radu și Ioana îl scot pe doctorul Stan din zona periculoasă.
După ce clădirea explodează și este proiectată în aer, cei trei rămân întinși în locuri diferite, împrăștiați pe teren.
Curios este că doctorul Stan apare culcat peste rămășițele sfărâmate ale scaunului său rulant, deși cu doar câteva minute înainte nu îl mai folosea.
Pe vremea când locuia în București, Tudor Cernat a observat că fanii se îmbrăcau în costume inspirate din film pentru proiecțiile de la miezul nopții. Intrigat, a sunat la cinematograf și a întrebat dacă poate participa la una dintre reprezentații.
Admiratorii ar fi fost încântați să-l vadă, însă angajații sălii nu au crezut că era chiar Tudor Cernat. L-au numit „impostor” și, la un moment dat, l-au dat afară.
După ce actorul și-a dovedit identitatea, personalul și-a cerut scuze. Până atunci însă, Tudor hotărâse deja că nu se va mai întoarce.
E greu de imaginat cât de rușinați trebuie să se fi simțit cei care nu recunoscuseră tocmai vedeta filmului pe care îl proiectau.
Dar voi ce amintiri aveți legate de acest clasic? Există vreo gafă, vreo poveste de culise sau vreun detaliu pe care îl considerați esențial și care nu a ajuns pe această listă? Nu ezitați să vă împărtășiți impresiile în comentarii.