— Soțul meu este, în general, un om modest, răspunse Irina, privind drept spre Radu. — Și foarte econom. De exemplu, renovarea pe care o admirați… Radu a omis, din modestie, să precizeze că eu am coordonat proiectul de la început până la sfârșit. Totuși, a participat și el. A ales covorașul din hol.
În încăpere căzu o liniște densă, aproape sonoră. Claudia își întredeschise buzele, dar nu spuse nimic. Pe obrajii lui Radu apărură pete roșii. Încercă să protesteze, să transforme totul într-o glumă, însă vocea nu-l ajută.
— Irina, de ce faci asta? Sunt lucruri personale, de familie, murmură el.
— Nu-l luați în seamă, avem noi un fel aparte de umor conjugal, spuse Irina, întorcându-se iar spre musafiri și nelăsându-i soțului ocazia de a prelua discuția. — Probabil vi s-a făcut foame. Radu mi-a pregătit astăzi o surpriză. Nu m-a anunțat că veniți. Se pare că a vrut să verifice cât de bine mă descurc într-o situație neprevăzută.
Făcu o pauză scurtă, aproape savurând felul în care rușinea i se așternea pe chip.
— Dar, fiindcă prețuiesc timpul și calitatea, n-am vrut să-mi petrec seara încercând să gătesc un miracol dintr-un frigider gol. Am comandat cina de la „Belvedere”. Curierul trebuie să sosească în curând. Sper că vă plac fructele de mare.
Fața lui Sorin trecuse în doar câteva minute de la surpriză la înțelegere, apoi la un respect deschis.
— „Belvedere”? O alegere excelentă. Ești o femeie uimitoare, Irina. Radu este un om foarte norocos.
Restul serii se desfășură sub controlul deplin al Irinei. Când veni curierul, ea aranjă masa repede, fără agitație. În câteva minute, farfuriile se umplură cu preparate rafinate. Discută cu Sorin de la egal la egal despre economie, piață, investiții și riscuri corporative. Claudia, înțelegând că replicile ei spectaculoase păreau șterse lângă calmul și inteligența Irinei, se mulțumi mai mult să împingă tartarul cu furculița prin farfurie.
Radu petrecu toată seara ca pe cărbuni aprinși. Încerca să intervină, să atragă iar atenția, să refacă imaginea gazdei sigure pe sine. Dar Sorin o asculta acum în primul rând pe Irina. Povestea frumoasă despre bărbatul care întreține familia și soția docilă se spărsese în bucăți. În fața șefului se afla un om care își însușea meritele altuia și care nici măcar nu fusese în stare să-și anunțe soția că aduce musafiri acasă.
La ora zece fix, Sorin se ridică de la masă.
— Mulțumesc pentru o seară minunată, Irina. Cina a fost excelentă, iar conversația și mai bună.
— Vă mai aștept, domnule Sorin. Mă bucur întotdeauna de compania unor oameni interesanți, răspunse ea politicos.
Radu îi conduse pe musafiri până la ușă. Când aceasta se închise în urma lor, peste apartament se așternu o tăcere grea, încărcată ca înaintea furtunii.
Irina stătea lângă fereastra sufrageriei și privea luminile nopții dincolo de geam. Nu simțea nici regret, nici teamă. Doar o ușurare stranie, aproape amețitoare.
În spatele ei se auziră pașii lui Radu.
— Tu… îți dai seama ce ai făcut? — vocea îi tremura de furie abia stăpânită. — M-ai umilit! În fața șefului meu! În fața Claudiei! Mi-ai distrus reputația!
Irina se întoarse încet. Rochia verde-smarald sclipea discret în lumina aplicelor de perete.
— Reputația ți-ai distrus-o singur, Radu. În clipa în care ai hotărât că mă poți folosi drept treaptă ca să pari tu mai înalt.
— N-am vrut decât să las o impresie bună! strigă el, pierzându-și definitiv cumpătul. — Puteai să intri în joc! Ce te costa să fii, pentru o singură seară, o soție normală?
— O soție normală? O anexă fără glas a orgoliului tău? Un decor în spectacolul în care tu ești personajul principal? — Irina clătină din cap. — I-ai mințit, Radu. Ai mințit că mă întreții. Ai mințit că nu fac nimic serios. Mi-ai disprețuit munca, banii, contribuția și, în cele din urmă, pe mine. Dar nici măcar asta nu este partea cea mai gravă. Cel mai rău este că ai început să crezi chiar tu povestea inventată. Te-ai obișnuit atât de mult să folosești ceea ce construiesc eu, încât ai ajuns să consideri că ți se cuvine.
— Ești nebună! Și, apropo, eu am plătit cina asta! Am primit notificarea de la bancă. Ai cheltuit o sumă absurdă pe mâncare!
— Nu-ți face griji, răspunse Irina. Se apropie de masă, luă paharul cu puțin vin rămas și bău o înghițitură. — Consider-o prețul adevărului despre tine. Iar mâine îți transfer suma din contul meu. Nu-mi place să rămân datoare.
Puse paharul la loc.
— Divorțez de tine, Radu.
El încremeni. Furia i se transformă mai întâi în nedumerire, apoi într-o spaimă adevărată.
— Ce divorț? Irina, pentru o singură seară nereușită… pentru câteva vorbe spuse la nervi…
— Nu din cauza unei singure seri. Cina aceasta a fost doar ultima picătură. M-am săturat să fiu resursa ta. M-am săturat să fiu comodă. Vreau să mă întorc acasă și să-mi pun liniștită halatul preferat, fără să aștept să fiu certată pentru el ca o servitoare. Vreau să trăiesc lângă un om care este mândru de mine, nu lângă cineva care îmi ascunde reușitele ca să-și acopere propriile complexe.
— Și cine crezi că o să te mai vrea cu ambițiile tale? strigă el cu disperare, agățându-se de manipularea pe care o folosise de atâtea ori.
— Eu, Radu. În primul rând eu am nevoie de mine. Și asta îmi este mai mult decât suficient.
Irina trecu pe lângă el, lăsându-l împietrit în mijlocul sufrageriei, și intră în dormitor. Închise ușa. Își scoase rochia verde-smarald și o așeză cu grijă înapoi în dulap. Apoi luă halatul vechi, moale, de culoarea piersicii. Se înfășură în el, își legă cordonul și, pentru prima dată după foarte mult timp, trase aer în piept adânc și liber.
Ziua de mâine avea să fie grea. Trebuia să caute un avocat, să discute împărțirea bunurilor, inclusiv a apartamentului pe care Radu îl prezentase cu atâta plăcere drept propria lui realizare. Urmau bagaje, scandaluri, rugăminți, promisiuni și poate chiar amenințări.
Dar toate acestea aveau să înceapă mâine. Acum era vineri. Iar Irina se simțea, în sfârșit, acasă. În siguranță. Liberă, fericită și incredibil de puternică.
Se apropie de măsuța de toaletă, luă un disc demachiant și începu să-și șteargă încet, cu grijă, rujul roșu. Spectacolul se încheiase. Viața adevărată abia începea.