Când soacra i-a spus fiului să plătească nota de șapte mii de lei, nimeni nu se aștepta ca acel gest să salveze o căsnicie care se destrăma în tăcere

— Soția. Mara nu se mai ceartă cu tine, Radu. Ea doar spune: „Bine, am înțeles”, apoi se închide în baie și lasă apa să curgă ca să nu o audă nimeni plângând. Am auzit-o ieri. De asta să-ți fie teamă. Când o femeie nu mai protestează, nu înseamnă neapărat că s-a făcut pace. Uneori înseamnă că, înăuntrul ei, a luat deja o hotărâre.

Radu și-a ridicat capul. Pentru prima dată în acea seară, și-a privit mama direct în ochi.

— Și ce trebuie să fac acum?

— Gândește-te. Nu ești prost. Știi fiecare unealtă și poți să-i spui numele fără să te uiți. Elena și-a încheiat paltonul. Pentru început, întoarce-te acasă și mănâncă cina pe care ai plătit-o tu. Ai să vezi că o să ți se pară mult mai gustoasă.

Cina a fost cu adevărat minunată. Limbă cu hrean, creveți cu usturoi și o salată asupra căreia Sofia s-a repezit înaintea tuturor. Radu a mâncat în tăcere.

Când Mara s-a ridicat să strângă farfuriile murdare, el i-a luat neașteptat tot teancul din brațe și l-a dus singur la chiuvetă.

Mara a rămas în mijlocul bucătăriei cu mâinile goale, de parcă uitase brusc ce să facă mai departe cu ele.

Elena a plecat duminică. Radu a condus-o la autogară, i-a pus singur geanta în compartimentul de bagaje al microbuzului, iar înainte să urce, a ținut-o mult timp de umeri.

— Să nu fii supărată pe mine, mamă.

— Nu sunt supărată. Dar o să verific.

Miercuri seara, Elena a primit un mesaj de la nora ei. Mara îi trimisese o fotografie cu frigiderul. Sub același magnet cu imaginea plajei atârna acum o listă cu totul nouă.

Scrisul era diferit: litere mari, puțin strâmbe, care se îngrămădeau unele peste altele.

„Ouă — 30, să nu mai alergăm apoi; lapte; un pui întreg; brânză; mandarine; iaurturi pentru Sofia — exact cele care îi plac. Săptămâna asta nu luăm torturi. Mama trebuie să doarmă și ea normal.”

Sub fotografie, Mara adăugase:

„A mers singur la cumpărături. A adus și bonul acasă. Mi l-a arătat, de parcă trebuia să-mi dea socoteală.”

Elena a privit îndelung ecranul telefonului. Apoi, cu un singur deget, a tastat încet răspunsul:

„Să nu arunce bonul. De sărbători vin și verific.”

Gid bul
6543